Viitor In Negru Și Roșu

Majoritatea gândurilor mele

Oricât de mult ai încerca să schimbi ce este în jurul tau, nu vei reuși! Atât de multe persoane inutile mă înconjoară, și mă tem că și eu fac parte din acest grup, nu am făcut nimic măreț așa că nu văd de ce aș fi catalogată drept o persoană de valoare. Însă incerc din răsputeri să nu fiu o piedica in fața oamenilor care aduc plusuri importante societății, ba chiar aș fi bucuroasă să ajut. Cel puțin nu sunt că și colegii mei de clasă, ei mereu se vor crede atotștiutori , poate nu chiar toți, nu am ajuns să îi cunosc în profunzume , dar am ajuns să îi cunosc suficient cât să știu că trebuie să țin distanța și să nu îmi expun sentimentele in fața lor.
    Azi sunt singura în camera de cămin, colegele de cameră sunt plecate acasă așa că mă pot holba la pereți și să fiu purtată de gânduri in pace, foarte relaxant din punctul meu de vedere insa nu și din al lor. Nora și Bia sunt mereu pline de energie, cred că sunt opusul meu deoarece mereu mi s-a reproșat că sunt prea calmă, dar ce e drept, fiecare este influențat de ce este în jur, așa că am și eu momentele mele de nebunie și împreună cu ele râd, plâng, țipăm din simplul fapt că ni se pare amuzant, dar la mine calmul este primordial. Simt nevoia de a bea un ceai fierbinte și dulce, așa că mă dezvelesc, mă ridic din pat și mă îndrept spre dulap să îmi iau cele necesare. Mai am puțin ceai de tei, nu trebuie să uit să îl pun pe lista de cumpărături. Dau drumul fierbătorului și sunt deranjată din ritual de niște bătăi în ușă, cu pași grei mă duc spre ea că sa deschid. Will cu părul lui blond ușor ondulat stătea în fața mea, primul băiat care mi-a frânt inima cu adevărat, ochii lui albaștri mă privesc cu un surâs specific lui.
    - Sophie! Am crezut că ai plecat acasă, norocul meu că ai rămas.
         Îmi revin din transa pe care mi-o provoacă ochii lui și îmi amintesc că trebuie să îl țin la distanta, nu e decât un individ ce sare din floare în floare. Dar trebuie sa discut cu el, trebuie să mă adun și să îi spun să stea departe de mine.
     - Will! Intră te rog, vreau sa discutăm. Vrei o ceașcă de ceai?
    - Cum aș putea refuza ceaiul tău delicios?
     Imediat cum ne așezăm la masă fierbătorul mă anunță cu un zgomot discret că apa este pregătită, așa că torn apa fierbinte in ceștile ce conțin pliculețe și adaug miere de albine, știu că lui așa îi place.
   - Sophie mă bucur că în sfârșit avem prilejul să vorbim, m-ai evitat timp de 3 luni.
            Spunând asta, atinse ușor cu vârful degetelor mâinile mele împreunate pe masă. Agitată îmi pun mâinile în poală în siguranța de atingerea lui.
    - Știu că nu trebuia să fac ce am făcut, dar..
    - Dar nimic Will! Am crezut că mă placi! De asta ți-am răspuns la sărutări!
    - Nu am știut că aveai sentimente pentru mine.
     - Ai flirtat cu mine o perioadă de timp îndelungată, dacă știam că asta e doar o distracție pentru tine și că faci asta cu majoritatea fetelor nici nu aș fi vrut să ne împrietenim.
     -De unde ști că tu nu am avut sentimente pentru tine? Sophie, am incercat să îndrept ceea ce am făcut dar m-ai evitat.
         Știu că am făcut asta, nici acum nu ar trebuii să am un dialog cu el, totul e dureros. Întorc capul spre dreapta și îmi acopăr ochii cu pumnii, sunt atât de emoționată și furioasă încât ochii îmi lăcrimează.Totul s-a întâmplat seara în aceeași cameră în care stăm și acum.
                   *
A venit în vizită, ca de obicei, și  s-a așezat lângă mine.
                   *
Nu. Nu mai vreau să îmi amintesc, dacă voi continua voi izbucni în lacrimi, îmi sunt dragi aceste amintiri dar din păcate au o tona de tristețe.
   -Nu ai avut, am văzut foarte clar asta a doua zi Will. 
    -Te rog Sophie, măcar vorbește cu mine, vreau din nou să râdem împreună.
            Și eu vreau asta desigur ... Dar nu îmi pot permite asemenea lux, nu după ce a fost atât de crud cu mine. Abia se aud cuvintele mele când îi răspund.
   -Ar fi minunat! Dar tot ce îți pot oferi sunt discuții politicoase și fără implicări emoționale.
   Chiar așa și e, din moment ce stam sub același acoperiș, ar fi copilăros sa continui evitarea, trebuie să mă comport mai matur. Ridic ceasca cu ceai și sorb lung și stângaci din ea, nu îndrăznesc să îi întâlnesc privirea așa că țin capul plecat. Nu pot spune că nu mă  bucur că el este în fața mea, însă simpla lui prezența îmi amintește de acea seară.
                  *
           S-a apropiat de mine și mi-a cuprins mijlocul în brațe, punânduși capul pe pântecele meu, nu am avut nici o obiecție ,iar după aproximativ 10 minute de discuții amuzante despre perne, s-a ridicat încet și ușor, s-a îndreptat spre buzele mele apoi m-a sărutat gingaș și lin, a scos un geamăt apoi acel sărut liniștit s-a transformat într-un sărut mai apăsat și plin de dorința. Își mută pozitia mâinilor pe șoldurile mele, dupa care urcă încet în sus până la nasturii cămăși, apoi mă întrebă:
   - Îmi permiți?
   Eu neputând să mai vorbesc am dat din cap în semn de "da".
                      *
    Am terminat amândoi ceaiul preparat de mine așa că mă ridic și iau cele 2 cesti, Will îmi imită mișcarea și se pironește in fața mea.