Viitor In Negru Și Roșu

Simt cum durerea ma devorează

Nu te-ai fi așteptat că dintr-un nimic, să zicem...un sentiment de plăcere, o plăcere banală și omenească, un sentiment neînsemnat, ceva ce credeai că nu te poate răni și... și atât. Plâng în sinea mea, sufăr atât de tare încât nu mă pot elibera de presiunea acumulată, decât prin plâns, chiar dacă aș vrea asta, ochii mei sunt atât de zgârciți cu lacrimile în acest moment așa că nu fac decât să stau nemișcată. Vreau sa fiu lăsată în pace, vreau să plâng să fiu singură, apoi aș vrea să țip, și să sparg ceva. Da! Asta suna bine! Chiar îmi doresc asta! Însă, până la descărcarea mea emoțională...cum să ies din situația în care mă aflu? Încă sunt imobilizată, și o pereche de buze moi le ating pe ale mele cu multă pasiune... Prea multă aș spune! Acum câteva minute am fost speriată, iar acum sunt doar sleită de orice sentiment, de orice numai de durere nu. Vreau să răspund sărutului, începe să fie lasciv iar mâinile mele sunt puțin câte puțin eliberate, cred că sunt destul de eliberate pentru a vedea cine îmi face asta așa că mă trag in lături, dar nu pot vedea decât galben, galben-auriu și aud un geamăt și iar sunt prinsa de mâini cu foarță iar mai apoi sunt lipită de perete. E Will! Aș putea să îmi descarc durerea pe el, dar sunt sigură că mai târziu nu va fi bine, mereu vor fi consecințe. Vreau din toată inima să mă las purtata de val, să îl sărut cu pasiune exact cum face el in acest moment, dar placerea trebuie plătită cu durere.
-Will!! Ce dracu cauți aici?!
E Bia, însă întrebarea adresată lui Will nu are nici o influența, iar strânsoarea lui este încă puternică. Lacrimi, minunatele lacrimi în sfârșit își a fac apariția, însă nu îmi amortizează durerea cumplită din piept, cred că a observat că am început să plâng. Tot ce face e să își dezlipească buzele de ale mele.
-Sophie, scumpa mea Sophie, nu plânge.
Buzele lui încă sunt aproape, nu pot articula nici un cuvânt, ce aș putea spune?! Creierul se pare că și-a luat tălpășița și mi-a lăsat mie sarcina sa gândesc în locul lui. Nu e de încredere la ananghie se pare.
-Să nu plângă?! Will, are toate motivele să plângă!! I-ai frânt a dracului de tare inima! Nu înțeleg de unde naiba ai atâta tupeu sa o mai atingi?! I-ați labele de pe ea!!
Nimic. Stă nemișcat și ochii lui îi sunt închiși, cred că ar fi momentul să încerc iarăși să ies din strânsoarea lui. Degeaba, își deschide minunății ochi cu o hotărâre de fier apoi îmi șterge lacrimile gingaș cu degetul mare, ce mai vrea de la mine?
- Bia te rog lasă-mă singur cu Sophie. Vreau să vorbesc cu ea.
- Ghinion fraere, nu primesc ordine de la netrebnici ca și tine! Nu ai decât să îți bagi în cur ce ai de spus!
Nu pare să fie deranjat de insultele aruncate la adresa sa, încă are ochii ațintiți asupra feței mele încă șiroind de lacrimi, știu că trebuie să mă calmez, și are dreptate, trebuie sa vorbim, așa că îi fac semn Biei că sunt bine printr-o simplă mișcare a capului, a înțeles mesajul meu nerostit, mai vrea să spună ceva dar se răzgândește și părăsește încăperea, cum aș putea purta o discute cu el dacă nu pot scoate nici un cuvânt?
- Sophie! Ohh Sophie!
Mă sărută, iarăși, cu aceeași poftă, iar corpul meu este apăsat de al lui și iarăși ajung lipită de perete. Ce se întâmplă cu el? Scot un geamăt subtil când îmi mușcă buza inferioară, de ce e totul atât de lasciv?
- Will.... oprește....te rog!
- Nu pot! Sophie te vreau! Te vreau pe tine!
Mă...vrea? Asta era?! Vrea sa ii devin obiect sexual? Mă simt dezgustată de răspunsul lui.
- Ce s-a întâmplat cu discuția pe care trebuia să o purtăm?
- Te iubesc!
A intrerupt sărutările, iar acum îmi studiază chipul cu minuțiozitate, CE DRACU?! Asta e picatura care a umplut paharul! Îmi revin in fire și îl lovesc intre picioare.
- Asta e o parte din durerea pe care o simt eu!
Cred că l-am luat prin surprindere destul de bine, însă nu destul cat să îmi elibereze mâna, așa că ne prăbușim amândoi pe podea, eu fiind trasă de el.
- Îmi pare rău! Îmi pare atât de rău Sophie!
Am aterizat pe pieptul lui iar acum mă strânge cu putere, ar trebuii sa îl cred? Chiar îi pare rău? Nu mai contează, mi-am ars sentimentele, trebuie să fiu tare și să înfrunt realitatea, e posibil că azi să spună adevărul și mâine să își schimbe părerea, așa acum a făcut până acum. Nu mă voi îndrăgosti iarăși de el, nu, nici gând, mă voi comporta ca și o persoană fără inimă, am să fac asta! Și mă voi descurca! Îmi îndrept privirea spre el, îmi imită gestul, mă apropii lent de buzele lui, îl prind cu de tricou și îl trag spre mine iar buzele mele le sărută pe ale lui.