Call Me Daddy [ROMANIAN] (jikook)

Capitolul I

Ai face bine să te gândești dracului la consecințe!" Jimin se încruntă. Era roșu de gelozie, sentiment pe care nu îl mai trăise niciodată. Nu eram sigur, atunci, dacă sentimentul acela sumbru era stârnit de o afecțiune ascunsă față de mine, sau de faptul că nu avea pe nimeni.

"Film? Ti-am spus ca nu vreau să joci în niciun film!" Jimin mă prinse de încheieturi și mă trase spre el.

"Hyung.."

"Hyung? Nu sunt h-hyu..."

"Atunci..daddy?.." am șoptit astfel încât Taehyung, din camera alăturată să nu mă audă.

Jimin a tresărit.

"Nu asta vrei?" M-am apropiat sărutându-i ușor gâtul.

"Ai înnebunit..?" Si-a mușcat buza pentru o secundă și s-a jucat cu părul meu. Simțeam un impuls puternic în el, care mă făcea sa continui.

"Să mă opresc?" Am șoptit printre săruturile scurte.

Tensiunea l-a cuprins și a scuturat încet din cap.

"Ce ar trebui sa înțeleg prin asta?" Am încercat sa îi copiez mișcările capului. "Vreau un răspuns mai clar."

"Junkook, nu te juca cu mine." Tonul vocii sale era impertinent si furios, dar totodată atât de seducător "Nu am forțat niciodată pe nimeni și nu vreau să încep cu tine."

"Să mă forțezi?.." Am oftat. "De ce?.."

Îmi dădu drumul și făcu un pas în spate.

"Doar..nu te juca cu mine, atât îți cer." și-a aranjat cravata și a tușit cu o oarecare urmă de dispreț. "În orice caz, nu ăsta este motivul pentru care am venit."

"Atunci? Pentru mine?"

"Nu" răspunse, conștient că se îmbujorase tot și încercând să se ascundă de privirile mele. "La mulți ani..." a adăugat.

"Ai venit din vacanță doar ca sa îmi spui asta?" Am zâmbit.

A scos din buzunar ceva ce părea a fi o brățară.

"Și să îți dau asta." Jimin mi-a prins încheietura mâinii și m-a tras mai aproape de el.

Eram atât de ocupat sa îi explorez trăsăturile feței, încât nu am scos nici un cuvânt.

"Să nu o pierzi." a șoptit.

Am observat ca avea o brățară identică cu a mea, ceea ce m-a făcut sa zâmbesc.

"Așadar..care e semnificația brățării?"

Jimin s-a intimidat, plecându-si capul în pământ. I-am ridicat bărbia, făcându-l sa mă privească din nou în ochi.

"Noi doi...suntem legați pe viață.Asta e semnificația brățărilor." am zâmbit.

Taehyung a intrat în vestiar.

"Umm ce se petrece?" a întrebat confuz.

De îndată ce l-am văzut am început sa țip.

"Aaaaaa JIMIN HYUNG ARE CEVA ÎN OCHI."

Taehyung a venit grăbit spre noi.

"Ah, mă ustură foarte tare." Felul în care scâncea mă excita la maxim.

"Hyung, ar trebui sa sunăm la 112?" Taehyung părea foarte îngrijorat.

Jimin a clipit repetat.

"Nu-ți fă griji, Taehyung." Jimin a adăugat. "Era din cauza lentilei de contact.

**
Din moment ce era trecut de ora 20:00 ne-am hotărât sa plecăm spre casă.Taehyung a mers la o intalnire cu Irene, iubita lui pe care o putea vedea doar seara atunci când paparazzi nu erau pe urmele lor, iar noi ne plimbam singuri prin parcarea subterană.

"Jungkook..eu."

Modul în care mi-a pronunțat numele, și tonul vocii pe care l-a folosit mă făceau sa mă simt atât de special.Mi-am ținut respirația în timp ce un val de emoție m-a cuprins.Atmosfera era una ciudată, din cauza acțiunilor mele de acum câteva minute.

"Nu cred ca e bine ce facem, Jungkook." A continuat.

Vorbele lui m-au întristat.Am scuturat din cap și l-am privit serios.

"Te înșeli..hyung." o lacrimă mi s-a prelins pe obraz.El era singurul care se putea juca cu emoțiile mele.Care mă făcea sa râd și sa plâng într-o clipă.
A oftat.
"Ti-am mai zis..nu sunt hyung.."
"Te înșeli dadd.." de data asta el m-a întrerupt.
"Jungkook..ajunge...ești încă un copil.(în cartea asta Jungkook are 18 ani, iar Jimin 25.)
"Te înșeli și în privința asta..Am împlinit 18 ani astăzi.Nu mai sunt un copil."

Jimin mi-a șters lacrimile și a zâmbit.L-am îmbrățișat strâns și am început sa plâng mai tare.Mi-am sprijinit capul pe umărul lui din moment ce era mai înalt, iar el a tresărit.M-am îndrăgostit de el din prima clipă, iar sentimentele mele s-au aprofundat de-a lungul anilor.Nu am fost niciodată atât de copleșit de emoție, dar cu toate acestea mă simțeam în siguranță în brațele lui.

"Nu plânge.." a șoptit.
M-am oprit pentru o secunda și am adăugat.
"Cum sa nu plâng...când spui tot felul de vorbe inutile?"

Jimin m-a strâns în brațe,lăsându-ma fără aer.Nu îi puteam vedea expresia feței, dar inima lui bătea foarte tare.

"Nu ti-e frig?" A șoptit.
Am rupt îmbrățișarea.
"De ce schimbi subiectul?" Nu îmi puteam stăpâni emoțiile.

"Mai devreme..te-ai jucat cu părul meu.."

Jimin si-a aranjat din nou cravata.

"Mi-ai spus sa continui." Vocea îmi tremura iar lacrimile nu se opreau.

"A fost doar.."

Mi-am apropiat ușor buzele de ale lui, iar întunericul ne-a învăluit, izolându-ne complet de realitate.Jimin a rupt sărutul pasional și m-a târât până la mașina sa.

"C-ce faci?" M-am bâlbâit
"Ti-ai pierdut mințile?!Vrei sa ne vadă careva?"

M-am urcat în locul din spate, iar el la volan.

"E frig.." am șoptit.
"Ia haina mea.." s-a grăbit sa o dea jos.

În mașină s-a făcut o liniște de mormânt.Jimin mă privea din când în când în oglinda retrovizorie.Nu îmi vine sa cred ca am plâns în fața lui..ce a fost în capul meu?

"Mergem la..tine?" Am întrebat.
"..Da.." vocea i-a tremurat puțin și si-a umezit buzele.

*Din perspectiva autorului*

Jimin putea sa simtă cum i se stârnesc pasiuni neobișnuite, iar intuitia îi spunea ca încet, încet vor deveni și mai apropiați.

Heeeei sper ca v-a plăcut capitolul!!!Sa continui povestea de dragoste dintre cei doi??♡♡