Call Me Daddy [ROMANIAN] (jikook)

Capitolul II

*Din perspectiva lui Jimin*

L-am sarutat..m-a sărutat..Eram prins in propriile mele gânduri pentru câteva secunde dar am revenit cu picioarele pe pământ la auzul vocii lui.

"Am ajuns?" A întrebat cu o voce somnoroasa.

S-a ridicat din poziția comodă și m-a privit în ochi.

"Coboară.." am șoptit.

Deoarece era frig ne-am grăbit spre casa mea.O voce mi-a spus ca ar trebui sa doarmă la mine în seara asta.Nu vreau sa fie trist..dar o alta mi-a spus ca nu ar trebui să îi dau speranțe false.

"Poți dormi în camera mea..eu voi dormi pe canapea." am hotărât.

Privirea lui s-a încruntat, iar eu am oftat văzându-i nemulțumirea.

"Bine.." am adăugat iar el a zâmbit.

*Din perspectiva lui Jungkook*

Jimin făcea duș, iar eu îi exploram camera.Avea o mulțime de cadouri de la fani și poze cu noi înainte de debut. Am oftat.Nici măcar nu stiam cu ce se mănâncă dragostea pe atunci.M-am așezat în pat și am strâns din buze un moment.

"Vreau sa îl îmbrățișez" gândeam cu voce tare.

Fotografia unei fete, mi-a atras atenția.Am inspirat adânc și mi-am ținut răsuflarea un moment. Pulsul îmi zvâcnea și mă simțeam nervos.Tzuyu?De ce are o fotografie cu Tzuyu pe biroul său?Jimin a intrat.Nu puteam decât sa îl privesc fix timp de câteva momente, cu gura deschisă, contrastul de umbră și lumină jucându-se cu chipurile noastre.Era îmbrăcat doar intr-o pereche de boxeri.Am înghițit și respirat adânc.Jimin părea calm, dar totuși atât de nervos pe interior.

"De ce îmi atingi lucrurile?" Tonul vocii îi era ridicat.

Mi-am plecat capul în pământ cu tristețe.Jimin s-a încruntat.

"E..iubita ta?" mi-am ridicat privirea din pământ și i-am văzut ochii strălucind.

"E târziu.." s-a uitat la ceas și a oftat, evitând din nou subiectul.Ceva tipic lui.

Era trecut de ora 22.Cand sunt cu el timpul zboară atât de repede.

"Voi dormi pe canapea." am zâmbit fals.

Jimin m-a mângâiat pe cap și a zâmbit.Am părăsit camera în lacrimi.Ne cunoșteam din copilărie și asta justifica multe din sentimentele mele..Însă prietenia nu era o bază suficienta pentru dragostea pe care i-o purtam.Am adormit, în timp ce lacrimile dansau nebune pe obraji, cu gândul la el..și la fata aceea.

**
"Micul dejun e gata!" Vocea melodioasa a lui Jimin m-a trezit din somnul adânc.

M-am ridicat ușor de pe canapea, văzându-l pe Jimin într-un şorț alb de bucătărie.

"Am făcut clătite, preferatele tale." A zâmbit.

L-am îmbrățișat de la spate iar el a tresărit.

"Mirosi atât de bine." Am adăugat iar el a tușit nervos.

A rupt îmbrățișarea și s-a întors cu fața spre mine. Mă privea paralizat, incapabil sa se miște, să gândească sau să respire.Stăteam atât de aproape unul de altul.Fermoarul blugilor mei era imprimat în sorțul său alb, iar căldura i se răspândea prin tot corpul.

"Ai plâns?" Vocea lui era serioasă.
"Despre..ce vorbești?" Am evitat contactul vizual.

Mi-a apucat cravata și m-a tras spre el, explorându-mi atent ochii.In scurt timp mi-a dat drumul.