ANGEL and DEMON

Capitolul 1

15.03.2011 New York

Încă o zi de tortură, şi este abia 4:00, încă din ziua în care m-am născut părinții mei au hotărât că eu nu merit să am o copilărie ca toți ceilalți copii de 13 ani, am crescut sub un regim spartan în fiecare zi mă antrenează să devin un viitor asasin pentru ei, am un program strict dimineața la 4:00 mă trezesc şi alerg 20 de km, iar de la 7:00 am luptă corp la corp, 12:00 tras cu arma şi lista poate continua nu o dată am fost bătută până aproape de moarte dar nenorociții au considerat că nu merit nici să mor  fără voia lor, nu pot să zic că îi urăsc, dar nici nu îi iubesc, este doar dezgust, nu am pe nimeni înafară de bunicii mei din partea tatălui care m-au iubit, dar părinții mei au avut grijă să îi îndepărteze de mine "gonindu-i" în  Seattle.

Acum nu sunt decât un trup gol cu o inimă prea fragilă şi uşor de distrus,  o copilă care a fost obligată de proprii părinți să se împrietenească cu moartea.

Mă ridic din pat şi mă îndrept spre geam trăgând draperiile negre  şi deschid geamul şi trag aerul în plămâni acesta fiind  mult prea rece pentru luna  martie şi analizez pentru a miia oară panorama din fața mea, o pădure întunecată şi atât de înspăimântătoare doar atât nimic mai mult. Mă îndrept spre baia jegoasă dar care este  singura cât de cât mai curată din depozitul ăsta într-o stare de degradare destul de avansată la prima vedere, dar care mi-a fost "casă" în ultimii 9 ani.

Intru în baie şi îmi dau hainele jos de pe mine şi mă analizez în oglinda veche şi  tot ce pot vedea sunt zecile de pete mov care îmi brăzdează trupul slăbit din cauza lipsei de hrană, îmi fac repede un duş rece şi mă îmbrac în viteză cu un trening vechi şi prea mare pentru trupul meu micuț şi ies din cameră îndreptându-mă spre ieşirea din depozit, acolo mă aşteaptă Filip cel ce are grijă de mine, mă antrenează, şi mă pedepseşte cu bătăi crunte  atunci când crede el că am greşit  şi nu în ultimul rând le dă raportul părinților mei în fiecare săptămână. Acesta se uită la mine superior

-Te-ai mişcat cam greu târfă ca pedeapsă nu mănânci nimic azi, spune şi rânjeşte cu dinții lui galbeni.

Mă supun ordinelor fără a mai comenta ceva şi execut ce îmi spune acesta, după ce am alergat ne îndreptăm spre antrenamentul corp la corp, acolo mă aşteaptă Marcus o namilă de 90 de kg care nu de puține ori ma bătut până am leşinat, dar acum îl pot bate şi cu o mână la spate pe nemernic, după lupta pe care am reuşit să o câştig am mers spre poligon de unde am luat pistolul care mi-a devenit un calmant şi prieten deoarece am o precizie de tragere perfectă şi îmi imaginez că manechinele sunt Filip şi părinții mei.

Iau pistolul rece între degetele mele subțiri şi țintesc manechinul în dreptul  inimii  şi apăs trăgaciul glonțul zburând direct spre punctul ochit apărându-mi un mic rânjet în colțul gurii abia sesizabil, îmi reiau postura serioasă şi fixez din nou pistolul în dreptul manechinului atunci când simt două brațe cum îmi înconjoară mijlocul şi  mă strânge puternic, icnesc speriată şi vreau să mă întorc, dar sunt oprită de acesta, îi simt buzele scârboase cum îmi şoptesc în dreptul urechii

-De când aştept să fim singuri.
Aud vocea dezgustătoare al lui Filip, acesta începe să îmi sărute brutal gâtul eu zbătându-mă în brațele sale libidinoase acesta muşcând până îmi scapă un țipăt de durere, acesta punâdu-mi mâna la gură

- Taci târfă până nu ne aude cineva.
Spune acesta continuând să mă  muşte şi să-mi rupă hainele, simțeam cum lacrimile fierbinti îmi pătau obrajii, nu îmi venea să cred că urmă să fiu violată, atunci în încercarea mea disperată de a scăpa l-am lovit cât de tare am putut în zona sa intimă şi am fugit spre ieşire cu hainele sfâşiate, când am ieşit din poligon mi-am văzut părinții şi am fugit disperată  spre ei, aceştia se uitau la mine cu o privire glaciară, am căzut în genunchi în fața lor plângând şi spunând printre suspine