Căsătorie aranjată(Pauză)

Impunere

         Privesc absenta podeaua , fiind pierduta in gânduri. Cum sa procedez? Cum să-mi pun viața in ordine? Nu stiu ce sa fac! Mi-aș dori , pentru prima data in viață sa ma asculte cineva , sa îmi asculte părerea . Doar sa mi-o asculte, nu imi doresc neaparat sa si acționeze dintr-un fel.
       Nimeni nu m-a întrebat vreodată ce vreau eu sa fac , daca sunt de acord cu cea ce mi se impune , daca îmi doresc ceva anume! Dar nu pot face nimic!
Nu pot sa pornesc o revolta sau sa ma împotrivesc! Mereu am fost fata care trebuie sa taca si sa facă! Câtă nedreptate!
          -Ai de gând sa termini de spalt podeaua aia , sau te închini la ea? tresar , auzind acea voce ce îmi zgârie timpanele , începând sa frec gresia din bucătărie cu mopul. Ce mi-aș dori sa ii scot ochii scorpiei , ce îmi face zile fripte , dar nu pot! Nu am atata curaj încât sa ma împotrivesc.
      Nu spun nimic si îmi continui treaba ca si cum ea nu ar fi trecut prin încăpere.
     De când a murit mama , ea ma mănâncă de vie puțin cate puțin in fiecare zi. Mi-as fi dorit ca tata sa nu se fi recăsătorit niciodata cu ea! Macar daca era singur poate era fericit, dar ea nu il incalzeste cu absolut nimic. Acum este manipulat in permanenta de scorpia asta cu nasul mare care si-l baga întotdeauna pe unde nu ii fierbe oala.
       Dupa aproape o ora de stat si curățat bucătăria si sufrageria ma așez pe canapeaua cafenie, tragndu-mi sufletul. Mi-aș fi dorit ca mama sa fie lângă mine, sa ma sprijine ,să-mi deie un sfat si sa ma îmbrățișeze! Dar tot ce pot face ,este sa sper ca poate mâine va fi mai bine.
        Ar trebui sa ma duc la somn pentru ca sunt franta! Dar il voi aștepta pe tata si ma voi asigura ca totul este in ordine după care voi dormi.
        După aproape o ora in care aproape adormisem pe canapea , tresar când aud usa deschizându-se.
        -Claire , ce faci aici la ora asta? întreabă el descaltandu-se si lasandu-si haina in cuier.
        -Te asteptam! Voiam sa vorbesc cu tine despre............aseară! spun făcând o pauza si trangând aer puternic aer in piept. Îmi pare rău pentru felul in care m-am purtat , doar ca ..........! continui , dar sunt întreruptă de tata care își ridica o mana, in semn sa ma opresc.
         -Uite am mai discutat de spre asta , ok? Si vei face exact asa cum îți voi spune! Acum pleacă si te culca pentru că mâine vom merge sa te întâlnești cu Morgan , s-a înțeles? întreba la sfârșit sa fie sigur ca nu mai repeta inca o data.
       Dau din cap dezaprobator după care ma întorc pe călcâie , si înainte sa intru in camera mea , ma întorc spre el , atintindu-l cu o privire dezamăgita si trista , pentru ca așa ma simțeam. Dezamăgita, trista si mai ales folosita.
        -Mama, nu ar fi fost niciodată de acord cu asta! spun , privindu-i fata care se întuneca brusc , după care intru in camera mea fara sa mai rostesc nici un alt cuvânt in plus.
        Ma pun in pat , privind tavanul! Nu pot sa cred ca tata ma pune sa fac asta. Înțeleg ca situația noastră financiara nu este tocmai una strălucită , dar existau si alte soluții , prin care sa rezolvam asta .
        Ce-aș vrea sa ii scot ochii nenorocitei ăleia de Casandra ca i-a băgat numai tâmpenii in cap tatei. Il manipulează in ultimul hal , fara ca el nici macar sa realizeze asta. Acum tata a aranjat o căsătorie cu care sunt in totalitate in dezacord. Si partea cea mai proasta este ca trebuie sa ma mărit cu un boșorog plin de bani ce mi-ar putea fi tata. Frate , cred ca are 40 si ceva de ani , si nu pot sa înțeleg cum tata poate fi de acord cu asta. Dar nu ma pot împotrivi!     Asta ar însemna sa il supar mai tare decât a fost la moartea mamei si nu vreau asta. Nu vreau sa il fac sa sufere mai mult decât suferă deja. Daca nu fac asta , cel mai probabil cototroanta aia o sa-l toace la cap pana o să-i facă creierii terci, si nu vreau asta.
        Pana la urma nu poate fi atât de rău. Poate este un tip de treaba si frumos, acest Morgan. Cât optimism!    Oricum doar asta pot sa fac in momente ca astea! Sa gândesc pozitiv, așa poate voi trece mai ușor peste nebunia asta ce este pe cale sa se dezlănțuie.

         A doua zi- Cobor pe casa scării fiind pe urmele tatălui meu. Îmi dau seama ca tata nu își va schimba in nici un fel părerea despre aceasta căsătorie . Nici nu are cum, având in vedere situația data. Este determinat sa duca asta la bun sfârșit , chiar daca asta ar însemna sa sacrifice fericirea mea. Eu nu il cunoșteam așa. El nu era așa. S-a schimbat mult in toti acești ani si este numai vina mea.
         Sirul gândurilor îmi este întrerupt de mormăielile tatălui meu, ce pare complet deranjat de un barbat cu parul negru si ochii de un albastru intunecat ce se săruta cu foc in mijlocul coridorului cu o fata blonda , foarte frumoasa.
         -Macar aveți bunul simț si dati-va din calea mea, daca nu intrați înăuntru! spune oprindu-se in fata lor. Tineretul din zilele astea , nu mai au pic de decență! Sunteți toți niste huligani dezgustatori! il aud mormăind imediat ce , cei doi se feresc din calea noastră.
          Trec pe lângă ei , iar privirea mea se intersectează cu cea a acelui barbat

ce pare ca și-a blocat privirea pe mine analizandu-ma , si brusc , am putut sa jur ca ochii lui au stralucit pentru câtva clipe.
Imi scutur capul si merg in continuare nebagandu-i in seama simțind privirea celor doi pe mine. Ma simțeam atât de incomod!
         Trag aer puternic in piept imediat ce ies pe ușa metalică a blocului. Aerul proaspăt si rece ma izbește in fata facandu-ma sa tremur. Privesc copacii ce se înaltă in fata mea si pot spune ca priveliștea este una minunata , daca am da la oparte unele clădiri părăsite.
         Periferia! Locul in care natura își face de cap, pădurea fiind doar la câțiva metri distanta, arătând mai degraba a cartier fantoma decât a oraș.   Locul unde locuiesc oameni cu putini bani ce duc un trai modest, la fel ca noi .
         Sincer , abea aștept sa plec la facultate si sa îmi găsesc un apartament cu chirie in centru , departe de dezastrul si agitatia din familia mea. Dar nu îmi fac speranțe , pentru ca după cum o stiu pe nesuferita aia de    Casandra , ar șterge pe jos visele mele.

         După aproximativ 30 de minte de mers cu autobuzul , ajungem la o cafenea destul de drăguță , si intrand înăuntru ne îndreptam spre o masa unde sta un domn ușor încărunțit ce purta o cămașă alba iar pe deasupra un sacou negru.
          -Aaa, domnule Green , ma bucur sa sa va vad, si de asemenea ca ați putut veni! spune acesta ridicandu-se bucuros in picioare si strangandu-i mana tatei.
         -Este o plecare , domnule Brown ! spune tata , după care se aseaza pe unul dintre scunele de la masa.
         -Si de asemenea , pe dumneata domnișoară Claire ! spune prinzandu-mi mana si sarutandu-mi-o ușor, iar senzația pe care am simtit-o nu era deloc una plăcută. Simțeam ca ma strânge stomacul!
        Ești chiar mai frumoasa decât mi-a povestit tatăl tau ! mai adaugă el conducandu-ma spre un scaun liber , si tragandu-l ca sa ma așez. După ce ma așez il urmăresc cu privirea asezandu-se înapoi pe scaunul lui.
         Pare a fi un om de treba si rafinat, as putea spune. Dar tot nu pot trece cu vederea aspectul îmbătrânit si ridurile fine ce ii brăzdează fata.
        După jumătate de ora in care cei doi au facut planurile pentru nunta si au negociat cu privire la mine, domnul Morgan se scuza pentru câteva minute , si se ridica de la masa.
       Nu! Eu nu mai pot continua așa! Parca ar face negocieri de vânzare\cumparare a unui obiect!
         -Tata, nu pot face asta! Nu vreau sa fac asta! E mai bătrân ca mine, cred ca cu 20 de ani daca nu mai multi! Eu  plec! spun in șoaptă dând sa ma ridic.
        -Claire lăsa prostiile si nu ma enerva! Stai jos! se răstește el la mine prinzandu-ma de mana , si tragandu-ma înapoi pe scaun.
       -Tată, eu te iubesc , si te respect , dar asta este deja prea mult! spun privindu-l in ochii ciocolatii, incruntandu-ma la el.
        -Claire , baga-ti mințile in cap si stai locului! Nu pleci nicăieri , înțelegi sau nu? întreba incretindu-si fruntea.
        -Dar putem rezolva asta in alt mod, nu așa ! Te rog, asculta-ma! spun , cu speranță in glas, dar cand sa mai spuna ceva , atunci se întoarce dl Morgan cu zâmbetul pe buze asezandu-se înapoi pe scaun.

***