A impune cuiva sa facă ceva ce este greșit este însăși o greșeală. Claire Green , fata cu vise mărețe ce are parte de lupata vieții ei atunci când ii se aranjează o căsătorie pentru bani.
Dar in urma unor întâmplări ce sunt interpretate greșit...
-Nu pot sa cred ! Ești un.......un monstru ! spun ingramdindu-ma intr-un colt, nevenindu-mi sa cred . Asta înseamnă ca Erika .........eu ,nu! Nu , nu sunt un monstru ! Nu vreau sa fiu ca voi ! strig deja panica punând stăpânire pe mine , începând sa plâng ; realizând ca de fapt cea ce mi se întâmpla este adevărat , si ca creaturile aste chiar exista. Dar este imposibil , toate astea sunt niste mituri, legende , nimic mai mult! -Claire, calmeaza-te! spune Ash ridicandu-se in picioare si apropiindu-se de mine. -Nu! Stai departe de mine ! Nu ma atinge! strig, lipindu-ma de perete încercând sa pun tot mai mult distanta intre noi ,eu deja începând sa respir din ce in ce mai greoi , panica fiind la cote maxime.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Simțeam furnicături in întreg corpul , si o senzație de infierbanteala. -Claire, calmeaza-te !Ochii tai încep sa strălucească! Te rog, uite-te la mine ! Nu îți fac nimic! Sunt doar Ash pe care il știi! spune, eu incruntandu-ma la el ,privindu-l adanc in ochi si am putut vedea acel sentiment de liniște si de îngrijorare. -Ba nu ! Eu nu te cunosc ! Nu stiu cine ești, si cu atât mai puțin acum! strig si ma las pe perete in jos , ghemuindu-ma pe jos si punandu-mi mâinile in cap . Deja eram disperata! Nici nu stiu cum sa reacționez intr-o astfel de situație ,pentru ca nu mi-am imaginat niciodată așa ceva. -Claire , îmi pare rău ! spune si se apleacă spre mine punandu-mi mana pe umar , eu ridicandu-mi ochii spre el uimita. Tocmai îmi trecuse prin fata ochilor o secventa din coșmarul din care ma trezisem. De ce tot cea ce visez se repeta si in viață reala ! Urăsc asta , îmi urăsc viața , si ma urăsc pe mine pentru cea ce am ajuns. Nu mai spun nimic si raman in tacere privind podeaua. El nu mai scoate nici un cuvânt , si se ridica oftând , după care iese pe ușă , lasandu-ma singura in încăperea întunecată. De ce eu? Am ajuns un monstru doar din cauza unei situații înțelese greșit de Erika. Este numai vina ei ! Ba nu ! Este vina mea! Daca eu nu ma duceam in acea seara la Ash , nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat. Sunt o dezamăgire pentru mine însămi! Încercam sa ma calmez dar toate gandurile si întâmplările petrecute in ultima săptămână ma fac sa ma urc la propriu pe pereți. Îmi privesc mâinile care ......aveau ghiare? -Nu! Nu sunt un monstru! strig si îmi infing puternic ghiarele in podeaua din lemn începând sa las urme adânci. Eu nu sunt un monstru ! repet zgâriind din ce in ce mai repede podeaua , eliberandu-ma parca de toată furia si deznădejdea acumulata. In cele din urma , ma opresc văzând dezastrul din podea si mâinile mele însângerate. Privesc sângele cum se scurge de pe ele , calmandu-ma in cele din urma . Privesc ranile de pe mâini cum mi se vindeca , in cele din urma dispărând ca si cum nu ar fi fost. Privesc in gol , intrebandu-ma oare daca sunt in toate mintile , daca oare este un alt coșmar sau daca ar trebui sa accept situația așa cum este. Ce le voi spune tatei sau Marisei? Cum vor reacționa? Dar cel mai probabil tata nici nu m-ar asculta iar Marisa ar fi cel mai bine sa nu afle! De fapt cred ca nimeni nu ar trebui sa afle! Altfel toți m-ar considera un monstru.! Aud ușa deschizandu-se , simțind puternic parfumul lui . Simt cum se apropie de mine si se apleacă privindu-ma atent.
