O vacanță neobișnuită (Finalizată)

Insuportabila

Este destul de ciudat,Nicolas nu a venit azi la școală și  cât timp eram cu Austin,simțeam că suntem urmăriți,dar când mă uitam în jur,nu vedeam pe nimeni.Nu știu,poate mă înșel,dar chiar simțeam asta.Nu contează,acum trebuie sa fiu atenta la ore.
S-au terminat orele,îl văd pe Austin cum mă așteaptă la fereastra cu spatele.Vreau să îl sperii,așa că,mă apropii încep de el fără să fac zgomot și când mă apropii de el vreau să-i pun mâinile la ochi.Da!Am reușit,acum el zâmbește,îmi i-a mâinile mele în ale sale și de întoarce tinându-ma în continuare de mâini.Ma uit la el și zâmbesc.

-Nu e corect,trebuia să ghicești cine este!spun eu eliberându-mi mâinile din strânsoarea sa și punându-le la piept.

-Nu trebuie sa ghicesc nimic,căci numai tu poți să faci așa ceva,a spus el cu un zâmbet și apucându-mi din nou mâinile în strânsoare sa.

-Mergem?

-Da,spune el mergând.
Abia acum observ că nu este nimeni pe coridor,asta este ciudat,pentru că în primul rând nu am auzit clopoțelul și în al doilea rând,asta este a cincea lecție,nu are cum să nu fie cineva.Mergând spre scările care duc la etajul doi am văzut o umbra care venea spre scări,eu și cu Austin rămânem nemișcați,iar el se pune în fața mea,pentru orice eventualitate.Când individul apare la lumina este......

-Gabe!spune Austin.
Eu respir ușurată că nu este vriun hot,sau ceva de genul ăsta,iar Austin nu-l scăpa din priviri pe Gabe.

-Austin,Skye!Ce mă bucur să vă văd.Austin,uite,știu că în trecut am avut și încă avem neînțelegeri,asta din vina mea,dar sincer,îmi pare foarte rău.Uite,daca te face sa te simți mai bine,voi vorbi cu părinții mei și vom pleca cât de repede posibil.......
La auzul acestor cuvinte eu și cu Austin ne uitam unul la altul și îi fac din cap spre Gabe în semn că ar trebui să vorbească cu el.

-Gabe,uite,nu e nevoie să faci asta,aceasta decizie trebuie luată în timp,nu sub influența unei prietenii distruse.Esti cel mai bun prieten al meu de când mă știu.Nu mi-ai făcut nimic rău niciodată,și știu că nici nu ți-am a trecut prin cap aceasta idee.....

-Austin,ce vrei sa spui?întreabă Gabe cu speranța.

-Vreau sa spun că......te iert Gabe,chiar te iert.
Gabe se înveseli imediat și de îmbrățișară cu Austin că între bărbați.

-Buna,a spus Gabe îndreptând i-ai privirea la fel de repede că și Austin.

-Buna,Gabe......spun eu uitându-ma fix în ochii lui.
Amândoi duceam un război între priviri,iar Austin de uită când la unul,când la altul.

-Ce-ar fi să mergem?

-Sigur!spun eu pornindu-ma prima pe scări.
Amândoi de uitau confuzi la entuziasmul meu,dar nu au stat mult pe gânduri că m-au și ajuns din urmă după ce am auzit niște șoapte......

-Deci,o lăsăm să ne întreacă?a spus Austin.

-Desigur că nu!a spus Gabe pornindu-se deja spre mine cu Austin în spate.

Am coborât scările,dar tot nu am dat de vriun elev.

-Hei,nu vine se pare ciudat că nu este nimeni în școală?întreb eu întircându-ma spre ei și întrerupând o discuție pe care nu am prea auzit-o.

-Hăăăăăă?!a spus Austin îngircându-si privire spre mine.

-Am spus că nu vi se pare ciudat că nu este nimeni în școală?!

-Da,sigur,cred că este vrei festivitate,a spus Gabe.

-Nu cred,altfel am fi fost anunțați,a spus Austin.
Deodată,luminile pe de hol se sting,o frică îmi traversează șira spinării.Ma apropii de persoana care era lângă mine,și sinceră să fiu,nu știu cine este,dar nu-mi pasă,căci sunt ore speriata.Asa că îl apuc de mână dându-ma mai aproape de el.