O vacanță neobișnuită (Finalizată)

Revedere

Este următoare zi,imediat ce m-am trezit de sunetul telefonului,care,spre uimirea mea nu era de la alarma cu de un mesaj trimis.Îl deschis,căci este de la o persoana necunoscuta.......

-O să fii a mea,îți promit asta!
Am rămas încremenită după ce am citit mesajul,nu știam ce să fac,să-i spun mamei,poliției sau lui Gabe.O să vorbesc cu el mai târziu despre asta.
Ok,am ajuns la școală,alergam pe coridor căci eram în întârziere,dar am fost oprită.

-Skye!
Mă întorc imediat la auzul acestei voci.

-Gabe!spun eu alergând spre el.
Mă i-a în brațe și după ne sarutam lung,însă din când în când mă retrag,și apoi revin,căci vreau sa plec,însă nu când ne sarutam,nu acum!

-Îmi pare rău,însă sunt în întârziere și chiar daca as vrea sa nu plec trebuie.Ne vedem după lecții trebuie sa vorbim ceva foarte important.

-Bine,pe mai târziu,ai grija!spune el sarutându-ma pe frunte apăsat.
Îmi i-au rămas bun și alerg repede spre cabinetul de chimie.Nu pot sa cred că am întârziat mai ales la chimie,care e preferata mea.
Când intru în clasa,toate privirile sunt ațintite pe mine.Noroc că profesoara încă nu a venit.Huuu......ma așez în banca mea,un pic stânjenită de toată atenția pe care-o primesc.
A sunat clopoțelul,am crezut că o să înnebunesc de toate privirile care mă urmăreau.De ce toată lumea se comporta ciudat?!Nu înțeleg,ce s-a întâmplat atât de rău?!Îi văd pe Gabe și Austin cum vorbesc pe coridor,așa ca mă îndrept spre ei.

-Buna,știți de ce toți se comporta așa de ciudat?

-Buna,habar nu am,a spus Austin.

-Cred că au aflat despre micul incident de ieri,a spus Gabe în șoaptă.

-Dar cum este posibil?Nimeni dintre reporteri nu ne-a filmat pe noi sau pe Nicolas,spun eu.
Sună clopoțelul......

-Trebuie să plecăm la ore,ne mai vedem,spune Austin.
Cu toții de îndreptăm spre usele claselor noastre,înainte că sa intram,cu toții ne uitam unii la alții,dam din cap în sens că trebuie să fim puternic și curajoși și intram toți o data în clasele noastre.
Bine,tot acest coșmar s-a terminat,la fel și orele.Ma duc la fereastra și aștept să vina Gabe și Austin.Uitându-ma pe fereastră,îi vad fata lui......lui Nicolas care se uită la mine intens,îmi duc mâinile la ochi,și mă mai uit încă o data afara că sa vad daca nu m-am înșelat.Când mă uit în aceeași direcție,nu văd pe nimeni.Ce?!Ce naiba s-a întâmplat?!Acum era acolo,și acum nu mai este?!Cred că frică care mi-a provocat-o ziua trecută m-a cam traumatizat.
Sunt trezita din gândurile mele de vocea dulce a lui Gabe.

-Iubito,haide,mergem?

-Ăăăăa......da,sigur,spun eu destul de confuză.
Gabe se uită la mine destul de bănuitor,dar nu spune nimic.
Drumul a fost destul de liniștit,nimeni nu avea nimic să spună.Doamne,de ce când mă uit în toate direcțiile un pic mai atent îl văd pe Nicolas.Dar nu înțeleg,acum ar fi trebuit să fie la pușcărie.Nu,deci sunt mult prea speriata datorita acelui maniac.Cred că mintea-mi joaca feste,chiar ar trebui să mă odihnesc un pic.
Ne luăm rămas bun unii de la alții și plecă cu toții.
Imediat ce intru în casa observ că mama nu e acasă,deci,am casa doar pentru mine.Ma dus să fac un duș.
După ce ies din duș,îmi pun un prosop pe mine,dar nici nu reușesc să fac alta mișcare că aud un zgomot ciudat.
Deschis ușa încet,uitându-ma precaut peste tot,însă nimic.Tot ce vad este cum ușă camerei mele este deschisa.Ia stai,eu am închis-o înainte că sa intru în baie.

-Mama,ești acasă?!întreb eu îndreptându-ma spre camera mea.
Împing ușor ușă și văd cum geamul este deschis și un bilet însoțit de o floare stau pe pervaz.