Alexander Lexus.
Aura neagra din jurul sau ascunde o ferocitate puternica. Incerca sa isi imagineze cum lumea se scufunda intr-un Iad nemarginit si fierbinte. Privea cu nesat culoarea neagra ce ii imbata camera. Intunericul de acolo facea sa se simta ca acasa. Lumina soarelui nu putea invinge draperiile intunecate ce nu lasau stralucirea sa invadeze camera. Lucrurile ordonate in camera lui puteai zice ca sunt puse la milimetru, dar in acelasi timp isi dorea ca ele sa fie distruse. Ura Pamantul, intreaga omenire i se parea inutila, dorea ca acest loc sa fie privilegiat de prezenta semenilor sai din Iad. Insa isi pastra rabdarea, pana avea sa gaseasca fiinta perfecta, ce avea sa ii aduca descatusarea postilor Raiului, aducand razboiul dintre lumi. Fiinta perfecta stia ca trebuie sa apara candva,undeva. Putea simtii asta dar putea sa isi dea seama de sentimentul de teama, un sentiment putin nascut in sufletul sau. Acel sentiment ce ii spunea ca in acel moment lucrurile poate v-or lua alta intorsatura.
Aude ceasul electric ce incepe sa isi zgarie ca niste unghii pe o tabla, timpanele sensibile. Cu o miscare de mana il sparge doar, facand victima al nenumaratelea ceas nevinovat. Isi trece mana prin parul negru ,intunecat deschizandu-si larg ochii negri, reci dar inflacarati. Stia ca undeva acolo, rautatea sa pura este cumva diminuata de ceva bun, ceva incatusat adanc in sufletul sau. Insa ignora acel sentiment, considerand ca orice demon trebuie sa fie nemilos. Se da alene jos din patul moale, cautand cu nesiguranta baia. Acolo intra si isi lasa corpul la vederea oglinzii uriase,unde se reflecta statura sa bine conturata si evaluandu-si corpul cu mandrie, ochii ii coboara pe tatuajul negru de sub abdomen. Acel tatuaj ce semnifica puritatea raului. Acel trandafir negru, cu care se nascuse, ii oferea mandria familiei sale puternice. O familie de demoni ce crescusera in Iadul infinit si ce ii oferea puterea dubla a unui demon oarecare. Avea o multime de secrete si o gramada de fete, pe care nimeni nu le deslusise vreodata. Lumea il vedea ca pe un om simplu, retras dar dur, neprietenos si majoritatea se fereau de prezenta lui. Si cu acest lucru era mandru. In oglinda isi reflecta privirea innegurata, plina de nemarginirea Iadului dar afiseaza un zambet stram in coltul gurii, sperand ca omenirea sa cada la picioarele sale odata cu gasirea persoanei perfecte, ce avea sa ii deschida calea catre distrugerea ei.
Lasa picirii de apa sa ii desfraneze gandurile, amintirile ce incerca sa le uite si ranile interioare ce le ignora si totusi se adanceau pe zi ce trece din cauza dorintelor sale rautacioase. Iasa de la dus, ciufulindu-si parul inca ud si cauta prin garderoba sa, o vestimentatie ce mereu ii placea. Il semnifica. Acei blugi negri usor largi, acel tricou negru si parul lasat in voia lui, ciufulit in concordanta cu ochii sai nemarginiti de furie, aduceau a demon puternic, dar pentru oameni a tip rece,indiferent si dur ce totusi e bland dar plin de surprize.
Iasa din casa lasand atmosfera la fel cum fusese inainte. Plina de raceala si singuratate ce lui ii placea dar ii si displacea in unele momente. Se suie in masina lui neagra, furioasa de altfel ca stapanul acesteia. Demareaza din curte ca un fulger conducand fara vre-o regula pe strazile orasului impanzit de lume si de priviri artagoase si invidioase la adresa lui. Nici ca ii pasa. Asa era el si era mandru cu ce era. Ajuns la facultatea de psihologie si psihiatrie a orasului priveste in gol cladirea uriasa, impanzita de studenti care mai de care plini de ei. Stia ca asa era firea omeneasca, firea ce mereu il dezgusta pe el.
Urca scrtile cu mainile in buzunarele gecii de pielea si plictisit de privirile tuturor isi cauta clasa. Nu era dornic deloc sa invete ceva despre omenire. Mereu se axase pe ideea ca el oricum stia deja destule, fara sa realizeze ca undeva avea aceiasi fire orgolioasa a oricarui om.
Ajunge la usa si priveste culoarea inestetica a acesteia. Nu avea chef de privirile asa zisilor colegi si nici de privirile profesoarei tinere ce preda la catedra si incerca sa flirtreze cu el. Il dezgustau toate astea. Si totusi da sa apase pe clanta insa mana ii este oprita ca la comanda de mana fina si usor bronzata a altei persoane necunoscute. Intorce privirea si ii sare in ochii acel rosu al parului ca reprezenta Iadul perfect. Ochii ei negri aduceau a duritate, neplacere si sadicitate , dar reprezentau sub aceste umbre, durere si dorinta de libertate.
Nu scoate un sunet, dar ii vizualizeaza cu ochii ageri aura lucitoare, perfect conturata pe langa corpul ei, chiar si mirosul ademenitor de femeie cat si parfumul angelesc ce o incionjura. Ea parea ca il priveste cu ura, teama dar si simplitate, aproape ignorandu-l in totalitate. Acesta era un punct forte pentru el, nu credea ca si un inger poate face asa ceva. O lasa sa deschida usa si acesta intra in spatele ei, admirandu-i valurile de foc ala parului ce i se lasau pe spatele micut, lasand in spate o aura pura, mirifica si un sentiment placut de relaxare ce il emana orice fiinta ca ea. Stia ca avea sa urmeze o zi lunga, realizand ca tocmai gasise o persoana cu care se putea “juca” la modul cel mai aprig si sangeros de-a soarecele si pisica. Ii placea asta, spera sa o poate face jucaria lui, in orice moment,insa nu stia la ce sa se astepte de la ea. Astfel ziua lui Alexander Laexus incepe mai bine ca niciodata.
