Carollina Switch
Nici nu stia sigur de ce incearca totusi sa se integreze intr-o lume mult inferioara ei,intr-o lume ce o accepta dar o respinge prin diferite metode. Isi vedea drumul in fata ca o pata neagra, ca o aura neclara deoarece nu isi stia inca intregul destin. Se gandea ca poate mentalitatea omeneasca incepe sa ii dea si ei batai de cap. Incepea sa creada ca e bine sa urasti si sa incatusezi orice urma de fericire si de bunatate doar pentru a nu suferii de pe urma ranilor trecutului. Gandea departe, asa departe ca aproape se desprinsese tragic de la realitatea ei, pentru a putea ignora orice privire asupra ei.
Urca scarile facultatii unde spera sa gaseasca cumva o partea a omenirii buna. Sa aibe motive sa se ataseze de Pamant si sa se obisnuieasca cu lipsa Raiului unde ii era locul. Desi ea stia ca erau slabe sperante ca un inger sa poata iubii omenirea mai mult decat locul lui de nastere. Si-a inchis ochii visatoare cateva secunde, pledand vinovata la riscul unei probabile lovituri de cineva, din cauza starii sale euforice. Isi numara cu grija pasii si simturile ii ziceau cand cineva ii sta in cale, doar sa nu faca vre-o gafa. Si-a deschis ochii cautand cu privirea sala 103, unde avea loc ora de psihologie a doamnei Elisabetta, o femeie la a doua varsta, mereu serioasa si severa dar si foarte intelegatoare.
Nici nu realizeaza defapt ce face, dar ajungand la sala dorita apasa pe clanta,nu inainte de a simtii un junghi in centrul inimii sale mari. A ridicat privirea lucitoare dar in acelasi timp rece, cautand sursa durerii sale si a simturilor ce o luasera cumva razna. Privirea ia intalnit corpul bine conturat al unui tanar de varsta ei, cu o privire calma dar dura si un parfum inocent dar defensiv de demon sau diavol in toata firea. A putut vedea cu ochii ei stralucirea aurei astrale conturata in jurul imbracamintei baiatului dand corpului ei starea de alerta, de durere dar mai ales de grija fata de ce avea sa ii rezerve soarta de la el. Privirea ei aborda ignoranta trimisa catre el. Ignoranta sadica ce dorea sa o dezvaluie in fata unuia ca el. Fara sa schiteze nici un alt gest in plus, inafara de simplul fapt ca stransese clanta usii mai puternic in mana doar cateva secunde, aceasta intra in clasa, lasandu-l in spatele ei pe tanarul personaj ce ii dadea o senzatie de incomoditate ciudata si greu de controlat.
Isi gaseste un loc intr-o banca, la fereastra si se pare ca singura. Atat isi dorea sa fie singura si fara bagaciosi in viata ei si asa destul de neinteleasa. Se aseaza si isi scoate telefonul, cautand distrasa de la ora castile pentru acesta. Intre timp nu aude se pare strigatele profesoarei de la catedra ce ii repeta numele de nenumarate ori. Este insa trezita brusc din distragerea ei pentru muzica din telefon, de o lovitura in blatul mesei pe care avea asezata poseta.
-Domnisoara Carollina, imi puteti spune ce ai avut de repetat pentru azi?
Acesta debusolata priveste in ochii profesoara severa cu acei ochii negri ce pareau ca ar devora-o pe tanara ingeras. Desi stia prea bine ce avusese de facut pana la ora ei, a preferat sa faca pe proasta, nu dorea sa atraga deloc atentia asupra ei.
-Nu stiu, nici nu ma intereseaza la ora asta. Vocea ei se descatuseaza ca un fulger rosu pe cerul negru. Profesoara o priveste uimita pe sub ochelarii cu rama subtire ce ii acopereau vag privirea. Prezenta colegului ei de clasa se pare ca ii schimbase in doar o fractiune de secunda starea de spirit si asa destul de subreda.
-Iesi de la ora mea! Se aude vocea nervoasa si tonul vocal ridicat la fata, de profesoara efectiv calcata pe nervi de atitudinea ei indiferenta la ce incerca ea sa faca.
Isi simte corpul moale, asade moale ca nu se putea ridica de pe banca. Simtea cum privirea ii este umbrita de ceata groasa si greu de controlat. Simtea o durere exact in inima si o moleseala ce o face sa se ridice din banca, dar dupa doar doi pasi aceasta sa cada ca un bolovan in mijlocul clasei pierzandu-si cunostinta fara vre-un motiv. Nu stia ce patise sau de ce brusc cazuse, insa stia ca acest lucru nu era normal si odata trezita avea sa il invete minte pe cel ce o ranise sa nu se mai atinga de sufletul ei.
