Lumi paralele (volumul 2)-În căutarea lui Ethan

Noua eu

   A trecut atâta timp. A trecut parcă un secol de când nu l-am mai văzut pe Ethan ,nu i-am mai simțit mirosul şi nu i-am mai umblat cu mâinile prin părul lui brunet. Cu toate că au trecut doar cinci luni şi trei zile de când a decis să plece cu Freya, mi se pare că a trecut înzecit. Zilnic încerc să uit, să trec peste, dar îmi este imposibil, mai ales atunci când Michael îmi spune ce lucruri rele face Ethan sub comanda Freyei. Şi vreau să cred că este un om bun în continuare, dar ştiu că nu e aşa, nu atâta timp cât nu îşi aminteşte cine e cu adevărat.
   Privesc pierdută tavanul camerei şi îmi amintesc de bilețelul pe care mi l-a lăsat Ethan înainte ca umanitatea lui să dispară. Deschid sertarul noptierei de lângă pat şi încep să scormonesc în căutarea bucății de hârtie. În cele din urmă o găsesc, dar nu înainte de a mă înțepa într-un ac de cusut. Deschid hârtia împăturită în trei şi încep să o citesc cu lacrimi în ochi, ca în fiecare zi de când el a plecat. Bucata de hârtie este destul de mică şi probabil de asta scrisul este extrem de mărunt , atât de mărunt încât cineva cu o mică problemă de vedere nu ar putea să descifreze nimic. Bine că eu am o vedere foarte bună, o vedere de vampir, mai bine spus. La vederea primului cuvânt încep să plâng.
"Iubito, am ştiut că această zi va veni. Am bilețelul de ceva vreme la mine. Îmi pare rău că trebuie să plec, dar doar aşa pot să te protejez. Dacă o să mă mai iubeşti şi după tot răul pe care o să îl fac, atunci caută-mă şi găseşte-mă şi scoate-mi veninul din suflet. Dacă nu, atunci omoară-mă o dată cu Freya. Asta e dorința mea. Al tău iubit veşnic."
  Las mâinile să îmi cadă greu din dreptul feței în poală, privind în gol şi plângând ca o nebună. Sunt întreruptă din plânsul meu neîncetat de soneria telefonului. Privesc la numărul care mă apelează şi observ că e Vanessa. În aceste câteva luni în care am suferit enorm, ea a fost alături de mine, chiar dacă am îndepărtat-o la un moment dat. Acum e zilnic pe capul meu şi, deşi de obicei m-ar fi deranjat atât de multă companie, în aceste momente în care îi duc dorul lui Ethan, cineva ca ea, cu un vibe atât pozitiv mă ajută să mă refac sufleteşte. Ea m-a ajutat să îmi revin şi să pot merge iarăşi, iar pentru acest lucru o să îi fiu recunoscătoare toată viața mea. Mă desprind de gândurile mele şi hotărăsc să îi răspund.
-Da, Vanessa, spun în timp ce duc telefonul la ureche.
-Scumpo, am o super veste. Am găsit bilete la concertul trupei tale preferate, cea la care tu nu ai mai găsit.
   La auzul acestor vorbe, nu spun nimic. Nu reacționez ca o mega fană şi nu scot nici un sunet de entuziasm.
-Bine, Vanessa. Dar este o problemă, eu nu cred că o să merg.
-Cum? Vin acum, spune, iar apoi îmi închide apelul în nas.
  Sunt conştientă că am căutat luni de zile un singur bilet la acest concert şi nu am găsit, dar acum chiar nu am starea necesară, mai ales că e peste câteva zile, din câte îmi amintesc eu.
  Nu mai stau în pat mai mult de zece minute, că mama bate la uşă şi intră fără să aştepte raspunsul meu, de cot cu Vanessa. Le privesc uimită şi îmi amintesc că Vanessa nu e doar prietena mea, ci şi a mamei. Sunt atât de frumoase amândouă şi atât de zâmbitoare.
-Am venit, frumoaso, spune Vanessa, iar mama îi dă drumul la cot şi părăsește camera. Ce s-a întâmplat? De ce nu vrei să vii?
-Nu pot să mă distrez când ştiu că el nu e bine, nu pot să o fac atâta timp cât el nu e bine. E peste puterile mele. Eu nu sunt aşa şi o ştii şi tu.
-Calmează-te, Ana. O să îl regăsim, o să reuşim să îl readucem de partea noastră, în brațele tale. La auzul ultimelor cuvinte, lacrimi îmi invadează ochii.
  Ştiu că el mă iubeşte şi că a plecat cu Freya pentru că asta le-a fost înțelegerea, dar ştiu şi că ceva din el l-a făcut să renunțe la tot ce era bun o dată. Dar cu toate astea, chiar dacă ar fi fost alegerea lui să plece eu tot l-aş fi căutat şi aş fi încercat să îl ajut.
-Vanessa, o să mă ajuți să îl găsesc? Te implor, nu pot să trăiesc fără el. Te rog ajută-mă.
-O să o fac, tu doar liniștește-te. O să fie bine, îți promit.
   Spune, apoi mă ia în brațe.