Recunoaște, mă vrei ! #Finalizată

Capitolul 7

     Teresha

  O grăbeam pe Izzy ca să putem pleca deoarece eram in intarziere .
-Izzy? Haide !
Mi-am încălțat balerini și mi-am luat geanta . Am auzit soneria și am oftat enervată pentru că nu aveam chef de nimeni. Doar că atunci când am deschis ușa în spatele ei stătea Jacob :
-Aaa...buna !
-Hei!
-Ce faci pe aici ?
-Am venit să stau cu Izzy.
-Nu imi aduc aminte să ne fi înțeles să vii .
-Pai nu ne-am inteles . Dar eu vreau să stau cu ea .
-Iti apreciez ajutorul dar totusi nu pot să prin ideea . Adica de ce vrei sa ma ajuți?
-Ti-am mai spus . Imi plac copiii.
M-am uitat la el ridicând dintr -o sprânceană.
-Deci mă lași să stau cu ea ?
Mi-am mușcat buza și m-am gândit la cât de încântată era Izzy că nu trebuie să își mai petreacă timpul în biroul lui Kyle.
-Bine. Mă întorc la șase. Aveți mâncare în frigider dacă e ceva mă suni !
-Sigur!
   Am ieșit din casă și am plecat la servici . Am avut o zi destul de liniștită însă toate astea s-au schimbat in momentul in care am primit un colet de la bancă. Unde mi se spunea că dacă nu o să plătesc datoriile pe care le acumulasem de-a lungul timpului într-o lună o să îmi ia casa . În momentul în care am citit acele cuvinte am simțit cum mă lasă picioarele . Casa era tot ce mai aveam . Nu puteam să câștig atât de mulți bani intr-un mod miraculos așa că probabil că o să rămân în stradă.
   Am plecat acasă supărată și pe tot drumul mă gândeam doar ce pot să fac . Nici dacă aș lucra de dimineață până seara nu aș putea să strâng toți banii de care am nevoie . Acum chiar mă simt la finalul puterilor . Mereu am fost o persoană optimistă care vede partea plină a lucrurilor dar acum chiar nu știu ce să fac . Oftez frustrată și imi dau seama că am ajuns acasă. Șovăi puțin înainte de a intra . Incerc să îi zâmbesc lui Izzy când o văd . O iau in brate și apoi se duce sus să se joace . Jacob vine după mine in bucătărie.
-Vrei o cafea ?
-Nu, mersi . Cred că ar trebuii să plec .
-Bine. Mulțumesc pentru tot .
Incerc să mimez un zâmbet doar că să îmi ascund lacrimile care imi înțeapă ochii.
-Ne vedem , atunci .
-Da.  Pa !
Mă întorc spre blatul de bucătărie și pun cafea in cană . Iau și torn apă în ea . Mă uit pe geamul care dă spre curte și pentru o fracțiune de secundă îl văd Alex alergând după Izzy. Ii văd zâmbetul și aud chicotitul lui Izzy . Tresar când simt apa pe picioare . Am lasat-o prea mult să curgă și a dat pe afară. Blatul , bluza mea și podeaua sunt pline de apă și praf de cafea . Iau o cârpă să șterg dar din neatenție răstorn și cana și se face și mai multă mizerie . Urlu frustrată și o ridic dar apoi mă uit la ea și imi aduc aminte că am cumpărat -o împreună cu Alex când am fost intr-un magazin de suveniruri in luna de miere . Mă uit în jur și imi dau seama frustrată că tot ce e aici imi aduce aminte de el . Totul ! Lucrurile, casa , curtea , până și mirosul parfumului său e încă imprimat în mintea mea . Iau cana și strâng din dinți apoi o trântesc de perte și urlu printre dinți. Mă întorc și iau o altă farfurie cu care fac la fel . Mai iau una dar sunt prinsă de două brațe mari care mă țin strâns:
-Lasa -ma! Da-mi drumul !
Mai mult mârâi decât vorbesc.
-Tessa , trebuie să te calmezi!
Mă sunat și mai tare dar el nu imi dă drumul.
-Lasă -mă!
Strig dar de data asta fără vlagă și nu mă mai zbat . Izbucnesc intr-un hohot puternic de plâns și el mă strânge în brațe.
-E mort! A murit și nu se mai intoarce! Iar eu ...am rămas..am rămas singură!
Șoptesc eu ultimei mele cuvinte după care mă las moale in bratele lui . El mă tine in brațe imi șoptește la ureche până când îmi revin .