Capitolul 14

7K 506 13
                                    


          Teresha

   Jacob a făcut exact cum i-am spus. Și -a luat lucrurile și a plecat însă mi-a lăsat pe masă un bilet . Nu am putut să îl deschid . Doar l-am luat și l-am pus în sertarul noptietei mele . Nu știam dacă fac ceea ce trebuie .  Nu știu ce mă aștept să se întâmple acum , dar ceva tot se va întâmpla. Ii voi da timp . Nu vreau să îl trag inapoi de la o viață mai bună. Acum o să îi las timp și o să îi dau ocazia să își dea seama dacă a făcut o alegere greșită. Dacă chiar ține la mine așa cum pretinde el sau totul de doar ceva trecător . Izzy coboară în pijamale cu ursuelstul de pluș după ea :
-Buna, scumpo !
-Buna , mamai !
-Vrei clătite?
-Da!
  Se așează la masă iar eu scot tot ce am nevoie pentru a pregăti clătitele.
-Mami?
-Hmm?
-Unde e Jake ?
  Rămân o clipă cu făina in mână. Dar apoi imi dreg făcea și spun pe un ton cât mai blând și calm :
-Jake nu o să mai vină pe aici o perioadă de timp .
-Ce? De ce ?
Zice ea necăjită.
-Deoarece e ocupat . Nu are timp doar pentru noi .
   Mint eu. Izzy trece la o stare de tristețe:
-Dar mi-a promis că mă duce la film săptămâna asta.
-Imi pare rău, scumpo ! Dar putem merge împreună!
  Ii zic eu pe un ton vesel ca să o fac și pe ea să zâmbească. Însă ea doar murmură un bine și se ridică de la masă apoi urcă inapoi in camera ei.

***
    Au trecut două săptămâni de când eu și Jake nu am mai vorbit. Era drept că trebuie să recunosc că îi simțeam lipsa. Mult . Nu mai aveam timp de Izzy cu noul meu servici . Și ceea ce mă îngrijora cel mai tare era nefericirea constantă pe care o vedem pe fața ei . Nu înțelegeam de ce . Adică făceam tot ce puteam ca să îi ofer ce are nevoie .
   Vineri când am terminat de pregătit cina și am intrat in camera ei am găsit -o pe podea înconjurată de poze cu noi . Cu familia noastră. Le scotea din albume, plicuri și rame și le punea pe jos.
-Izzy, ce faci?
Am întrebat -o incet.  Ea și -a intors surprinsă fața spre mine. Eu m-am apropiat de ea având grijă să nu calc pe poze .
-Le aranjez in ordine cronologică.
    De unde știe ea ce inseamna cuvântul acela ? Are doar 6 ani  . Ea imi indică cu mâna iar eu mă uit și văd că așa este . Pozele din marginea sunt cu mine și cu Alex de când ne-am cunoscut. Când ne-am căsătorit . O poză cu noi doi când am cumpărat casa și una cu Izzy când s-a născut.  Apoi zeci de poze cu noi . Eu cu Alex și Izzy . Izzy cu mine sau cu Alex . Izzy la 1 an . Ziua ei . Vacanțele noatre . Zilele în care ieșeam în parc . Aniversarea mea și a lui Alex . El și Izzy in curte. Cu ea in brațe amândoi râzând. Sufletul mă doare și în ochii mi se adună lacrimi . Mă întind după acea poză și o studiez . Imi plimb degetele peste ea de parcă i-aș putea atinge. De parcă i-aș putea mângâia precum soarele le mângâie obrajii . Las o lacrimă să îmi curgă pe obraz și mă întorc spre Izzy :
-De ce faci asta , scumpo ? De ce le aranjez așa?
  Ea își ridică ochii albaștrii și triști spre mine și mă doare , atât de mult seamănă cu a lui Alex :
-Pentru că îmi e dor de tati.  Imi e dor de el , mami ! Și nici macar nu il cunosc! Aveam doar trei ani când a murit și vreau să îl cunosc! Toți prietenii mei au tată.
  Își întinde mâna și se agață de mâneca mea :
-Vreau și eu un tati al meu , mami !
   Inima mi se frânge și o trag la mine in brațe apoi încep să plâng pentru tot ce a trebuit ea să îndure . Pentru tot ce au am indurat și pentru că îmi e dor de Alex . Niciodată nu mi-a fost atât de dor de el .

      După ce o liniștesc pe Izzy și reușește să adoarmă mă întorc în camera mea și imi masez gâtul ca să mă mai destind. Cuvintele ei mi se repetată în minte iar și iar ca un ecou Vreau și eu un tati al meu. Alex nu se va mai intoarce  niciodată, Izzy nu o să mai aibă tată. Și atunci imi aduc aminte ceva ce mi-a spus Alex mai demult când i-am spus că nu am părinți,, Părinții tăi nu trebuie să fie neapărat persoanele care îți dau viată. Părinții tăi sunt persoanele care te cresc și te iubesc.  Indiferent cine sunt eleImi întorc capul spre noptieră. Deschid sertarul și scot biletul de la Jake . Vreo două minute îl întorc pe toate părțile apoi inspir adânc, imi fac curaj și îl desfac .

Recunoaște, mă vrei ! #Finalizată Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum