Recunoaște, mă vrei ! #Finalizată

Capitolul 22

       Jacob

    2 ani mai târziu

     Copilașul din brațele mele își deschide ochii și privește in jur. E prea mic ca să își dea seama ce se întâmplă în jurul său dar eu tot ii zâmbesc . Incepe să plângă iar eu o  leagăn încet ca să o fac să nu mai plângă.
-Ștt!
Zic eu încet dar ea nu se liniștește.
-Da mi-o mie !
Teresha o ia pe Elena în brațe, ii zâmbește micuțele  și ca printr-un miracol aceasta nu mai plânge.
-Cum reușești ?
O intreb eu . Ea imi zâmbește :
-Am eu ceva special .
  Mă apropii de ea și imi pun brațele in jurul ei . O sărut pe creștet:
-Totul e special la tine , Teresha !
   Face o față de genul ,, știam deja asta " dar apoi incepe să râdă.
-Mami! Mami !
  Izzy intră în cameră îmbrăcată cu o rochiță in stil de prințesă pe care Tessa i-a cumpărat -o pentru evenimentul de astăzi, botezul Elenei .
-Am nevoie de ajutor să îmi prind părul.
  Teresha vrea să o lase pe Elena jos ca să o ajute pe Izzy dar acesta i ncepe din nou să plângă.
-Te ajut eu !
Mă ofer . Izzy își întoarce capul spre mine și începe să râdă:
-Jake, dar tu nu știi să îmi faci părul !
Ridic din umeri .
-Toate se învață la un moment dat.
  Ea își dă ochii peste cap dar apoi imi dă agrafele și se pune în fața mea . Incerc să fac ce pot eu mai bine până când trebuie să plecăm.
    Ceremonia de la biserica e scurtă iar apoi urmează petrecerea care se dă în noul nostru restaurant. Al meu și a Tereshei. Am reusit să îl terminăm cu un an in urmă și de atunci avem mereu rezervări. Teresha lucrează ca manager și se descurcă de minune . A vândut casa pe care o avea în oraș și ne-am mutat toți la fermă. A durat puțin ca să să fie complet de acord cu acesta schimbare dar intr-un final a acceptat . A rămas însărcinată și a născut acum două luni . Aceea a fost cea mai fericită zi din viața ei . Niciodată nu am știut că porii iubii pe cineva atât de tare necondiționat. Am văzut și la Teresha o schimbare foarte mare după ce a născut -o pe Elena . A devenit mai liniștită. Ca și cum și -ar fi găsit pacea de care avea nevoie . Nu mai era obsedată de gânduri negre și cred că acea parte din sufletul ei care era mereu sângeranda a început acum să se mai vindece incet. Cu astea fiind spuse , Elena a asus doar fericire în familia noastră. Ce nu s-a întâmplat, a fost că eu și Teresha nu ne-am căsătorit niciodată în mod oficial. Ne iubeam și știam asta . Eu unul am vrut să ne căsătorim dar ea nu . Mi-a spus că iubirea nu înseamnă niște hârtii semnate și o verighetă. Atât timp cât eu știu ea mă iubește iar eu o iubesc pe ea , nu mai avem nevoie de nimic .

    În timpul botezului, după ce se dă tortul și facem o mulțime de poze lumea vine să ne felicite . Mama e ultima , se apropie de mine și mă trage puțin mai intr-o parte . Mă îmbrățișează strâns și când se desprinde zâmbetul ei larg e însoțit de o sclipire în ochi :
-Sunt atât de mândră de tine , Jacob ! Mă bucur că în sfârșit ți -ai găsit pe cineva care să te facă fericit!
  Mă uit spre Teresha care e ocupată să îi aranjeze rochiță lui Izzy in timp ce o ține pe Elena în brațe. Zâmbesc și simt cum sufletul imi e umplut cu fericire pură. Inspir adânc și mă întorc spre mama :
-Da. Sunt cel mai norocos bărbat din lume!