Un zid roșu de catifea străveche; în jurul meu pene albe, mari, parcă un porumbel monstruos a trecut în zbor și și-a scuturat tot puful aici. Soarele mă încălzește pe picioare, pe brațe și pe față, topește o răcoare care a stat în mine din clipa în care m-am născut. Doar așa știu că sunt în viață.
Ce faci, Lex? Încerci să mă oprești?
Știi și tu că e deja prea târziu pentru asta. Nu ne mai putem retrage, niciunul.
Ne-a mai rămas doar o fărâmă din tot ce am avut. Câteva ore.
Catifeaua freamătă; șnururile aurii se clatină. Roșul se dezbină.
Înăuntrul lui, o altă lume.
Privesc actorul ce-și ridică fruntea, iar actorul mă privește înapoi.
María Heimirsson.
Mă mișc, dar nu mă mișc.
Sunt eu, dar nu sunt eu.
Trăiesc, dar mor.
Înăuntrul cortinei, un abis.
Fie cum vrei tu, Lex.
Lasă Actul Întâi din tragedia ta să înceapă.
Să înceapă cu tragedia mea.
CITEȘTI
Septentrion
FantasySpre deosebire de restul cărților cu detectivi, „Septentrion" nu începe cu o crimă. Începe cu un legist îndrăgostit de propria moarte și cu un anchetator islandez care se luptă să nu-și piardă mințile. Începe cu jocul dintre poliție și criminal, cu...