Pur și simplu delicioase

Capitolul 14

Minunata zi de Crăciun, 25 decembrie, vine la pachet cu o serie de surprize. Lucrul acesta este știut de toată lumea. De fapt, acest lucru face ca această zi să fie atât de specială, de așteptată.

Singura mea problemă este că nu știu ce ar trebui să mă surprindă mai tare: faptul că în micuța și învechita crâșmă a lui Nea Costică miroase prea puternic a Chanel, că Radu o ține de mână pe Raluca în public sau că madame Marieta Simion nu are o poșetă scumpă atârnată pe umăr.

Este prima dată când în ochii Ralucăi nu domnește nici ura, nici dezinteresul, ci ceva ce seamănă a frică. Asta este suspect, căci întodeauna am crezut că frica este un sentiment și capabili să aibă sentimente sunt doar oamenii care au suflet.

Ralu are suflet?

Radu, minunatul, firavul și incredibil de respectuosul băiat minune al orașului nostru, pare a fi alt om. Sinceră să fiu, mă așteptam să sară la picioarele potențialei viitoare soacre, să îi spună că ceea ce a văzut ea nu este real, că a înțeles greșit apropierea ușor nefirească dintre el și frumoasa blondină, dar nu pare să îl tenteze să facă acest lucru. O privește pe Marieta de parcă ar fi pe punctul de a o sfâșia, nu ca și când ar vrea să îi obțină iertarea, indulgența.

— Are cineva de gând să îmi explice ce mama dracului se întâmplă aici? se răstește femeia, încă puțin șocată, la cei doi amorezi așezați la bar.

Încă o surpriză!

Finuța, aristocrata și mult prea bine educata doamnă Simion este capabilă să folosească cuvinte și expresii de genul "mama dracului". Credeam că nici măcar nu știe de existența lor. Dacă o ținem tot așa este posibil ca, cât de curând, să aflăm și alte lucruri interesante despre ea. Cine știe, poate vom obține o mărturisire și vom afla că merge în locuri dubioase, obscure, unde oamenii perfecți nu au ce căuta, cum ar fi: la toaletă!

Ăsta este, cu siguranță, un Crăciun interesant!

Raluca își eliberează mâna din strânsoarea umedă, puternică a lui Radu și coboară de pe scaunul înalt.

— Nimic, răspunde sec, afișând o indiferență total specifică ei, în timp ce încheie nasturii paltonului de cașmir pe care îl poartă.

Se pare că blondina noastră și-a intrat din nou în rolul de rebelă! Uh, cât mă bucur! Rolul acesta de îndrăgostită plăpândă nu o prea prinde.

— Nimic, repetă mama ei, abia abținându-se să nu țipe. Faptul că tocmai te-ai sărutat cu iubitul surori tale înseamnă nimic?

O privesc pe doamna noastră și în minte îmi apare imaginea unei oale sub presiune. Oare cât mai durează până va exploda? Ceva îmi spună că se va lăsa cu victime.

Cred că domnișorica arogantă, ce a cam fost prinsă călcând pe bec ar ca trebui să fie atentă la cvintele pe care alege să le folosească. Nu de alta, dar fi păcat ca părul ei moale, foarte bine îngrijit și perfect vopsit să se transforme într-o mochețică.

— Nu ai idee cu cât de mulți băieți și bărbați m-am sărutat fără să însemne nimic pentru mine.

Raluca îi servește replica tăioasă zâmbind disprețuitor. Știe că proaspăta informație pe care i-a oferit-o mamei sale nu face altceva decât să îi confirme niște bănuieli femei, că o va face să o disprețuiască și mai mult.

— Refuz să cred că ești atât de mândră de ceea ce ai devenit încât să poți vorbi cu atât de mare ușurință și indiferență despre felul în care li te oferi bărbaților de parcă ai fi o cârpă. Ai fost un copil atât de bun!