Pur și simplu delicioase

Capitolul 17

Majoritatea oamenilor bogați se ascund în spatele unei false perfecțiuni. Încearcă să îi convingă pe ceilalți că viața lor este de vis afișând constant luxul în care trăiesc, doar pentru a masca nefericirea ce le macină sufletele.

Cu toții am auzit, de nenumărate ori, că banii nu aduc fericirea, dar doar puțini cred asta cu adevărat. Tristețea nu îi evită pe milionari. Nu e un funcționar corupt, ci o stare ce are putearea de a ne reaminti cât de ușor de distrus suntem.

Iuliana se chinuie să pozeze, de mai bine de cincisprezece minite, în fața bradului imens aflat în livingul apartamentului în care locuiește familia Simion.

A stat în zeci de poziții- unele sexy, ușor indecente, ce îi scoteau în evidență fie decolteul, fie posteriorul și picioarele, altele în care arăta inocent, asemenea unui îngeraș inofensiv. Știe exact cum își dorește să arate poza perfectă, dar nu o prea ajută lumina.

- Nu vrei să mergem undeva să bem o cafea? o întreabă minunatul ei iubit, fără să își ridice privirea din telefon.

Frumosul Radu stă tolanit pe canapeaua imensă a doamnei Simion. Nu, canapeaua nu aparține întregii familii, ci doar dumneaei. Ea a ales-o, a plătit-o, din banii soțului, evident, apoi a mers personal să o aducă de undeva de prin Austria.

Din auzite, pot spune că acea piesă de mobilier pe care domnișorul fotbalist stă încălțat costă cam cât o mașină la mâna a doua. Nu că ar conta prea mult asta. E clar că picioarele lui sunt mult mai valoroase. Cu ajutorul lor își produce banii, nu?

Radu pare cam obosit. Cearcăne vieții, aproape negre, îi umbresc chipul. Sa fie vinovată pentru lipsa somnului Iuliana și fanteziile ei sau gândurile legate de Ralucuța nu i-au dat pace.

E greu să iubești două femei. Chiar și un celebru manelist a zis asta, într-una dintre piesele lui cu milioane de ascultări. Bineînțeles, voi nu aveți de unde să știți asta. Niciun român cu adevărat cult nu ascultă genul ăsta muzical. Vizualizările de la videoclipurile lor sunt generate de roboți. E doar o pură întâmplare că știți versurile mai multor manele și numele a cel puțin cinci cântăreți. V-ați născut cu ele în cap, sunt sigură.

- Putem să bem o cafea și aici, îi răspunde Iuliana între două selfie-uri.

Prințișorul oftează prelung, deloc încântat de cele auzite. Pare că nu vrea să își bea cafeaua la "castel". Oare de ce? Să fie de vina pentru asta minunatul Domn N. ce își servește  și el micul dejun aici?

- Ai vorbit cu tata?

Radu are nevoie de mai bine de un minut pentru a da un răspuns întrebării. Știa că, la un moment dat, întrebarea asta îi va fi pusă, dar nu a pregătit un răspuns. 

L-am putea sfătui să spună adevărul, dar îl iubim prea mult pentru a-l vedea pus într-o ipostază cruntă, deloc favorabilă lui. Cel mai propabil, iubițica lui l-ar linșa, fără să îi pese că și-ar putea strica unghiuțele, dacă ar auzi că principalul motiv pentru care nu vrea să pună piciorul în încăperea în care se află tatăl ei este că nu vrea și nici nu poate să stea în apropierea celui ce râvnește la femeia pe care și-o dorește și el. 

- Ai vorbit? insistă  Iuliana să afle.

- Nu, nu am făcut-o, recunoaște, fixând tavanul cu privirea, prințișorul nostru.

- Și ce aștepți? Du-te! Nu ești curios să afli ce dorește să îți spună?

Dacă mă întrebați pe mine, cred că răspunsul este "nu". Cu toate astea, fără vreo urmă de încântare pe chip, Radu se ridică și traversează încăperea.