Pur și simplu delicioase

Capitolul 16

E crunt, mai ales pentru un om ce se declară singur, nu într-o relație, să fie trezit de gemete de plăcere și de scârțâitul produs de un pat care amenință să cedeze sub presiunea pusă pe el.

Raluca simte pe pielea ei cât de urât este să te afli într-o asemenea postură, căci, din dormitorul alăturat, se aud zgomote deloc ortodoxe, extrem de asemănătoare cu cele ce se aud pe platourile pe care se toarnă filme deocheate, pentru adulți.

Blondina ciufulită ia una dintre cele două perne pe care le ține doar de ornament lângă cap și și-o pune peste ureche, în speranța că așa urletele de plăcere ale surorii sale mai mici nu vor mai ajunge până la ea.

Penele de lebădă sunt comode, dar nu sunt bune pentru antifonat, scumpico!

Exasperată, Ralu ia perna și o aruncă în peretele din fața ei.

E conștientă că această mișcare nu îi va produce niciun fel de deranj surorii sale puse pe "treabă", dar nu se poate abține. Pe lângă faptul că o pernă nu poate produce prea mult zgomot, peretele lovit de blondă nu este cel comun cu al dormitorului Iulianei. Camerele micilor moștenitoare ale familiei Simion au fost întodeauna mobilate în oglindă. Asta înseamnă că patul în care se desfășoară toată acțiunea din această dimineață este lipit de peretele de care este lipit și patul Ralucăi.

Degetele subțiri ale Ralucăi se prind de materialul fin al cearceafului de pe pat. Trage de bucata de cârpă până când aceasta cedează, pârâie și se rupe.

Cred că este și mai frustrant să știi că, într-o altă zi, la o altă oră, tu gemeai de plăcere sub atingerea mâinilor sau a altor părți ale corpului celui care îi oferă acum momente de maximă intensitate alteia.

Senzația că ai fost înlocuit este una dintre cele mai urăte senzații. Te macină, îți ciopârțeșe inima, îți bântuie minea și sufletul.

Respirând și expirând rar, sacadat, Ralu se ridică din pat și traversează dormitorul, în drumul ei spre baia personală.

Lasă apa rece să curgă preț de câteva secunde în cada albă de marmură, apoi își cufundă trupul în ea.

Mă mir, sinceră să fiu, că nu ies aburi. Sunt sigură că are suficient de mulți nervi pentru a putea face apa să fiarbă.

Minute bune, Raluca nu se mișcă. Ea doar stă, cufundată în gândurile deloc plăcute ce îi tot dau târcoale prin minte de ceva vreme, privind tavanul.

Bănuiesc că este foarte greu, mai ales pentru  o persoană învățată ca singura greutate ce apasă pe umerii ei fragili, delicați să fie provocată în mod intenționat de mâinile unei persoane specializate în masaj, să îndure o astfel de povară.

Ce să-i faci? Viața e ea nedreaptă, dar nenorocirile te lovesc și dacă ești frumos și bogat.

Aș putea spune că îmi pare rău pentru ea, dar nu îmi pare. Din iubire nu se moare. În plus, jumătate din gâsculițele ce ne populează orașul au fost sau sunt în limbă după prințul fotbalist și nicuna nu a sfârșit în mormânt. Mă îndoiesc serios că Raluca va fi prima victimă a pasiunii pe care o poate stârni Radu.

O bătaie destul de puternică în ușa de la baie o face pe Raluca să tresară.

Nu așteaptă musafiri.

Pentru o secundă se gândește să ignore musafirul nepoftit și să rămână liniștită în cadă încă câteva ore, dacă nu chiar toată viața.

Mirosul de vanilie și apa fierbinte pot, uneori, să vindece inimile frânte și să te ajute să te detensionezi.

- Ralu, scumpo! Am venit! se aude din spatele ușii de lemn masiv.

Pupilele albastre ale blondei se măresc considerabil. E greu să ne dăm seama dacă e foarte fericită sau tristă, căci grimasa pe care o afișează nu spune prea multe, dar un lucru e clar: e în stare de șoc.

- O secundă, tati! spune ea, în timp ce se strecoară afară din cadă.

Tati?

Să fie asta un fel de alint mai pervers pentru cine știe ce amant sau în dormitorul alăturat se află chiar bogatul și scumpul la vedere domn Simion?

Pe gresia albă cu modele aurii s-a format un mic lac, dar asta nu pare să o intereseze deloc.

Își șterge pielea fină, bronzată la solar și hidratată la salon, cu unul dintre prosoape albe, frumos asortate cu restul încăperii, apoi își pune pe ea halatul roz pal, din matase, ce se află mai mereu în cui, gata să fie îmbrăcat în caz de este nevoie.

Mi se pare amuzat, frustrant și fascinant în același timp cum majoritatea oamenilor bogați par a trăi în permanență într-un film. Toate lucrurile lor arată permanent perfect, se află unde trebuie să se afle și se strică rar sau deloc. Eu, om simplu, muritor de rând, nu găsesc ce caut nici dacă se află în fața ochilor mei și stric în timp record orice lucru puțin mai scump pe care mi-l cumpăr.

După ce verifică, privindu-se în oglindă, că nu lasă la vedere nimic din ce nu trebuie văzut, Raluca deschide ușa.

Așezat la marginea patului, butonând telefonul de zor, stă un domn prezentabil.

Poartă un costul închis la culoare și la mână are un ceas auriu care pare să urle la oricine îl vede că a costat o groază. E greu să intuiești ce vârstă are, dar perciunii încărințiți și ridurile din jurul ochilor trădează faptul că a trecut de cincizeci de ani.

- Tati! șoptește Ralucuța noastră parcă cu teamă.

Bărbatul ridică ochii din telefon și o privește cu afecțiune.

Nu e greu să îți dai seama că cei doi sunt rude. Au aceiași ochi albaștri, de gheață.

Blondina noastră se apropie de el și îl îmbrățișează strâns pentru câteva secunde bune.

Momentul lor de tandrețe tată-fiică este întrerupt de o tuse forțată.

Ambii membrii ai familiei Simion privesc spre ușă, locul din care s-a auzit sunetul.

Deloc zâmbăreț, cu cearcăne vieții sub ochi și părul ușor deranjat, în tocul ușii deschise stă N.. Nu pare să fi avut nici el o noapte prea bună.

Să fie oare cearcăne rezultatele problemelor pe care le are pe plan sentimental sau vreo domnișoară focoasă nu l-a lăsat să doarmă toată noaptea?

- Mă scuzați că vă deranjez, dar e un domnișor aici ce insistă să o vadă și să vorbească cu Raluca.

Informația pare să îi ia prin surprindere pe amândoi.

- Cred că poți intra, îi spune N. unei persoane aflate în afara camerei.

Cu destul de multă greutate, un băiețaș de cam douăzeci și cinci de ani se strecoară în dormitor, purtând în brațe un imens buchet de trandafiri albi.

V-am spus eu că sursele mele nu mint niciodată!

- De la cine sunt? îl întreabă Raluca surprinsă.

- Mi-ar plăcea și mie să aflu! îl auzim pe minunatul N. spunând.

Nu putem să nu remarcăm faptul că nu pare deloc fericit.

Bărbații îți pot transforma casa în florărie, dar o fac degeaba dacă nu reușesc să facă că în inima ta să înflorească fericirea și iubirea.