Pur și simplu delicioase

Capitolul 1

      În preajma Crăciunului, în majoritatea caselor se aud colinde. Ei bine, nu și în enormul apartament mobilat cu gust, situat la etajul doisprezece al singurului bloc atât de înalt de la noi din oraș. În "cuibușorul" domnului N. nu se aud triluri suave sau voci ascuțite de copilași ce anunță sărbătoarea nașterii Domnului, ci gemete puternice ce ar putea deranja vecinii - asta dacă ar exista, căci dragul nostru domn N. a fost atât de grijuliu încât s-a gândit că ar fi indicat să cumpere și apartamentul de la etajul unsprezece.

      Despre acest misterios domn N. nu sunt foarte multe de spus. Lucrul acesta nu se datorează faptului că ai fi o persoană neinteresantă, ci faptului că toți îl cunoaștem și știm mai multe lucruri decât ar trebui să știm despre el. Frumos, inteligent, afacerist de succes, tânăr - are cam douăzeci și opt de ani -, șarmant și putred de bogat, pare perfect. Din păcate sau din fericire pentru noi ceilalți, muritorii de rând ce am renunțat la a mai aspira la perfecțiune deoarece știm că nu o putem atinge, are și el un defect. A avut grijă să îl ascundă, totuși. Nu îi spunem domnul N. pentru a-i proteja identitatea, ci pentru că numele lui nu este cel mai potrivit pentru o persoană atât de elegantă și cu clasă așa cum este el. Nicu sau Nicușor- așa cum îi spun părinții și rudele apropiate -, este numele ce apare în cartea de identitate a bunului bărbat.

      Susține cu nonșalanță că nu îl deranjează deloc că poartă acest nume, dar de multe ori am avut impresia că se schimbă la culoare când cineva i se adresează strigându-l pe numele de botez. Unde mai pui că, de cele mai multe ori, nici nu răspunde dacă este strigat astfel.

      Mă rog, eu am găsit o explicație pentru această scurtătură a numelui pe care a ales-o. Nu știu dacă este eronată ori ba, căci el nu a oferit niciodată niciun fel de..., dar măcar este plauzibilă.

      Cel mai probabil, domnul N. s-a gândit la draga noastră Raluca. Ar fi de-a dreptul ciudat și incredibil de incomod ca o domnișoară stilată ca ea, crescută în puf și cunoscătoare de multe limbi străine să strige printre gemete mai mult sau mai puțin false câte un "Așa, Nicule! Tu ești cel mai bun. Chiar știi cum să o faci!" ori "Da, Nicușor! DA! Acolo! Așa, așa!". Dacă în exclamațiile pline de pasiune anterior menționate înlocuim Nicu și Nicușor cu N. sau, și mai bine cu " dragul meu N." lucrurile se schimbă radical. Totul sună mai frumos, mai senzual, mai excitant chiar.

      Mă rog, detaliile de genul acesta ar trebui ignorate, căci, cu un nume urât sau nu, Domnul N. este cu siguranță un bărbat complex, nu de alta, dar Raluca se laudă că umblă doar cu de ăștia. Discuțiile serioase, așa cum este cea ce tocmai a început între cei doi amorezi și care precedă o partidă bună, ar trebui să ne intereseze pe noi.

      — Nu ai găsit niciun băieţaş pe acolo prin București? o întreabă, zâmbind mai mult ironic, scumpul nostru personaj masculin pe fetișoara subțirică cu păr bălai.

      Pentru o secundă, Raluca pare a fi pierdută printre gânduri, dar se redresează rapid și se trage aproape de bărbatul gol, acoperit doar în zonele intime cu materialul subțire al cearșafului ce a fost martor la prea multe. Îi cuprinde trupul tare într-o îmbrățișare strânsă și își așează capul pe umărul lui stâng înainte de a-i oferii un răspuns.

      — Nu am găsit niciunul suficient de bun să mă facă să uit de tine!

      Deși spune acest lucru cu zâmbetul pe buze, pe un ton jucăuș, nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva, acolo undeva, în spate, nu se ascunde un sâmbure de adevăr.

      Bineînțeles, pot să fiu și foarte rea și să spun că, cel mai probabil, nu a găsit unul suficient de bogat.

      Probabil cu toții ne întrebăm de ce o fată inteligentă, frumoasă, sigură pe ea și total conștientă de calitățile pe care le are, așa cum este Raluca, se complace într-o astfel de relație neoficială, deschisă, în care fiecărui partener i se permite să flirteze și să se culce cu oricine dorește, relație ce, mai mult ca sigur, o nemulțumește atât pe ea cât și pe doamne Marieta Simion- mama surorilor noastre preferate.