AI SA CUNOSTI PANA LA URMA CE-NSEAMNA VESNICIA

FARA CONTROL

-Sa indraznim sa te invitam in aceasta seara sa iei masa alaturi de noi la restaurantul din colt, scumpa Arina?  rosti Alex cu glas raspicat si un zambet elastic intinzandu-i-se  pe intreaga fata.

Arina a trecut in graba pe langa el, abia salutandu-l insa.

-Aa! Buna seara! Ma scuzi te rog! Am tinut-o cu vorba si am omis tocmai salutul! A...Arina?!

Nu a reusit bietul Alex sa scoata o vorba mai mult de la ea. A ramas cu zambetul lesinat pe fata si cu mainile intinse, parca voind sa-i tina in loc macar umbra, pentru a o trage pe ea la raspundere.

Eu, martor la toata scena am ramas pur si simplu inmarmurit, uitand si ceea ce-mi planificasem cu vreo doua ore inainte sa spun la sosirea iubitei mele. Daca inainte ne intelegeam din priviri, acum, pentru a putea afla cate ceva, trebuia sa-mi planific din vreme ceea ce am sa spun.

In momentul in care a trecut pe langa mine, nu am beneficiat decat de un schimb de priviri nesemnificative, insa si de un suras pierdut si rece, undeva in coltul gurii.

-Arina?

Am rostit pe un ton care mi-as fi dorit sa para incantat...dar nici eu nu am fost tratat mai bine ca Alex.Mi-a raspuns cu aceeasi raceala care o caracterizeaza de ceva timp.

-Arinaa??!

Am strigat-o o data foarte tare si am prins-o de brat incat a fost nevoie de o smucitura destul de puternica din partea ei pentru a scapa de stransoarea mea.

-Arinaa! Daca nu incetezi imediat cu toata mizeria asta, am sa...sa stii...nu ma forta sa spun ce v-oi face cu tine! Ajunge! Tu crezi ca poti face din noi tot ceea ce-ti doresti tu? Ne iei drept niste tampiti? Ce dracu' se intampla?

Si fara sa-mi dau seama in timp ce-i strigam toate acestea ii repartizam smucituri scurte dar puternice.

-Sa stii dragul meu ca nu am timp sa ma joc de-a nu-stiu- ce cu tine!Ai face bine sa ma slabesti cat mai repede deoarece ma grabesc foarte tare si in plus de asta ma doare teribil capul si din cauza enervarii puternice este posibil sa-mi pierd controlul asupra exprimarii mele...si-i pacat, mare pacat, serios!

Spunea toate acestea privindu-ma in ochi, fara ca macar o data, doar pentru cateva clipe sa ia o pauza- asa cum facea pe vremuri, cand era enervata foarte si trebuia sa mi se adreseze.

Nu mai era Arina pe care eu o cunosteam de atata timp si o iubeam din suflet- nici macar la coltul unghiilor nu mai era Arina!

O priveam cu ochii mariti din cauza enervarii iar ea era de un calm care ma scotea din minti. Ridicase putin spranceana stanga si avea o privire atat de rece -o privire pe care nu o mai vazusem niciodata in cursul celor trei ani, pe care in cea mai mare parte ii petrecuseram impreuna.

Din acea clipa am inceput sa simt cum situatia imi scapa de sub control.Atunci, pentru prima oara in cei trei ani petrecuti impreuna, m-am gandit ca pana la urma, noi doi ne-am putea desparti...

Si cred ca ne gandeam la acelasi lucru, desi niciunul nu a avut curajul sa o spuna.

In momentul in care a scapat din stransoare, a navalit in dormitor precum o furtuna si desfacand un sertar micut a luat de acolo o camasa de noapte.A venit apoi cu o geanta unde a aruncat gramada carti, cursuri, cateva perechi de sosete, lenjerie, a dat apoi chiar peste ele si cu micuta camasa de noapte si a tras fermoarul.

Datorita dezordinii in care au fost aruncate geanta nu putea fi inchisa. Dupa cateva momente de dat palme si pumni in obiectele puse la ''presat'' Arina si-a iesit parca din minti si a rasturnat geanta in mijlocul patului.

Apoi cu o imprecizie parca si mai pronuntata decat prima oara a prins sa arunce cu toate cele in geanta care nu era destul de incapatoare pentru tot ceea ce isi propusese sa care.

La un moment dat, asa cum era de asteptat, fermoarul s-a rupt iar ea aproape plangand s-a rezumat la o injuratura foarte urata.

Eu ramasesem blocat in cadrul usii.Nu pteam spune nimic, parca nici nu stiam ce se intampla...sau mai bine zis, incercam sa ma mint ca nu se intampla nimic.

Pentru cateva momente si-a ridicat privirea, cautandu-mi ochii.M-a privit adanc, pot spune ca a reusit sa ma patrunda in suflet iar apoi a apucat geanta cu amandoua mainile si a incercat sa paraseasca incaperea.

-La revedere!

Mi-a rostit pe un ton rece pana la mama lui.

-Sa nu indraznesti sa-mi faci una ca asta, ca dai de dracu'! Unde  ai de gand sa mergi?Ce tot crezi ca faci?Ca te joci cu mine si  rabdarea mea? Cine naiba te crezi?

-Merg unde am eu chef, dragul meu! Ti-e clar?

Mi-a taiat-o scurt, scurt de tot, scumpa mea Arina.

-Da? Atunci afla ca nimic nu-i mai clar ca asta!

Iar in  momentul in care am terminat de spus, am ridicat palma in dreptul fetei sale, intentionand sa o lovesc, dar m-am oprit la timp.Nici un gest din partea ei.Nu a incercat sa-si fereasca fata, nu a incercat sa ma opreasca pe mine.

In momentul in care a vazut ca nu am lovit-o s-a apropiat si mai mult de mine suierandu-mi printre dinti:

-Eh, ce-i?

Atunci am realizat ca sunt la capatul puterilor si am lovit-o din tot sufletul meu, astfel facand-o sa plateasca pentru toate greselile comise pana atuci, pentru toata durerea mea.

-Uite, asta e! Ti-e clar? Asta e, nimic mai mult! Nimeni nu pleaca de aici! S-o ia dracu' pe aia! Tu nu ai ce cauta acolo! Locul tau este aici, alaturi de mine! Nu ma forta sa iau masuri care s-ar putea sa nu-ti fie favorabile!Am inteles! Ai vrut sa te joci, dar gata! Pana aici! Credeai c-am sa-ti tolerez iesirile la nesfarsit? Spune, ce-i cu tine? Ce te-a apucat, unde vrei sa pleci?De ce? Tu chiar crezi ca ai sa reusesti sa stergi trei ani din viata ta cu atata usurinta? Ai gandit serios macar un moment inainte de a lua aceasta hotarare? Pot sa stiu si eu ce anume te-a adus la aceste concluzii? Pot? Pot? Raspunde-mi o data, nu te mai uita asa la mine ca nu ma sperii!Sunt terifiat deja! Raspune! Raspundee!

-Te rog sa taci! Nu ai sa ma poti sili sa raman! La urma urmei este vorba despre viata mea, nimeni nu are dreptul asupra ei deci nici tu! Pot face absolut tot ce-mi trece prin minte!Si fiindca tot l-am folosit impreuna de aproape o mie de ori pana acum, te rog sa-mi permiti sa-l mai folosesc si eu, pentru a o mia oara pe acest CLAR?

In momentul in care a rostit cuvantul a deschis larg de tot ochii si a ridicat tonul, sfredelindu-ma cu privirea sa pana in adancul inimii.

-De ce, Arina? De ce? Care este motivul pentru care vrei sa ma parasesti? De ce nu accepti sa stam de vorba, pentru a fi si eu pe subiect? Crezi ca dupa tot ceea ce a fost intre noi eu nu am dreptul sa stiu? Mai gandeste-te! Sa nu ne grabim! Nu poti da cu piciorul cu atata seninatate , la tot! Te rog, gandeste-te! Tu esti sigura esti atat de sigura de ceea ce faci si pe ceea ce vrei sa faci? Arina...

Si in acel moment, mana mea involuntar a mangaiat incetisor fata ei de o frumusete nemaintalnita

Apoi, fara ca ea sa-si dea seama aproape i-am luat geanta din brate si am dus-o la marginea patului .

-Hai sa discutam  si sa ne gandim impreuna la ce-i mai bine pentru noi...m-am surprins dintr-o data soptindu-i, in timp ce mainile mele-i mangaiau fata din cand in cand mai stergand cate o lacrima ce-i aluneca pe obraji.Arina, a fost totul prea frumos! De ce? De ce acum? Ce anume te-a determinat sa gandesti asa? Cine a gresit? Cand, iubita mea? Nu poti face asta!Unde esti, Arina? Te caut cu priviri disperate si nu te mai gasesc! Te strang in brate si nu mai simt caldura trupului tau, ce se intampla? De ce nu-mi raspunzi?