AI SA CUNOSTI PANA LA URMA CE-NSEAMNA VESNICIA

AIDA

Inca de la iesirea din magazinul de unde cumparasem tigarile, am observat ca o femeie roscata ma urmareste cu priviri insistente. Nu am spus nimic! doar nu era sa ma intorc si sa o iau la rost pentru ca ma privea!Un pic mai insistent, ce e drept, dar ma privea doar, la urma urmei, nu?

Si totusi, parca nu mare mi-a fost surprinderea sa o vad traversand strada dupa mine! Spun nu mare deoarece parca ma si asteptam la gestul acesta din partea ei.Si nu aveam vreun motiv sa ma supar. Dupa o saptamana ca aceea ce tocmai a trecut, aveam nevoie de un joculet nevinovat, cu fetite care nu au curaj sa te abordeze si se simt multumite si doar cu o simpla urmarire.

Urmarire doar cu vorba...daca le surprinzi masurandu-te cu privirea devin mici, mici de tot si fac stanga-imprejur.Nu mai pun la socoteala fata ce-o prezinta daca bati un pic pasul pe loc , asa ca si cum ai dori sa te indrepti spre ele!

Dar nu am apucat sa aplic niciuna din smecheriile mele pentru a o ingheta pe tipa, deoarece coarda se intindea din ce in ce mai tare iar ea nu parea sa glumeasca absolut deloc. A mers dupa mine pana la poarta.

Atunci- fac aceasta pauza fiindca nici acum nu mi-am revenit pe deplin- o priveam mirat si ma gandeam ca sigur am fost confundat cu alta persoana si asteptam sa-i vad reactia in momentul in care are sa descopere grozavia.

-Buna seara, domnule Sebastian Gatu! Eu sunt Aida! Am trait tot acest timp cu o chestiune in suflet...a trecut mult timp!

-Domnisoar..

-Daca se poate?!? A trecut mult timp...Drace...prea mult timp! Trei ani! Asta nu-i o gluma! Si am ramas total dezamagita! Am pierdut totul! Am pierdut trei ani intr-o singura clipa, dintr-o prostie! Dar acum poate ca lucrurilr au sa se schimbe. Acum nu mai este Arina. Mi-a trebuit ceva timp...stii ce? Eu sunt A.! Dar probabil ca tu nici macar nu mai tii minte! Erai altul, erai altfel. Acum te-ai schimbat. Si eu m-am schimbat...dar la suflet am ramas aceeasi! Si Arina nu mai este.Poate deja a murit!

In acel moment am simtit ca mi se taie rasuflarea. Cine dracu era nebuna asta care dupa una si alta ma cunostea , de venea ea sa-mi spuna toate astea? Care era treaba?

-Ce tot spui? Am intrebat printre dinti, enervat si speriat in acelasi timp de indrazneata si infricosatoarea afirmatie a persoanei din fata mea.

-Poate ca deja a murit in inima ta? Poate ca a sosit timpul sa iti refaci viata!

-Va rog sa ma slabiti cu acest gen de afirmatii!  Nu-mi face placere aceasta conversatie  si nu-mi face placere sa va am dinaintea ochilor! Pe mine ma scuzati...

-Te rog, Sebastian, nu pleca! Stai putin, incerc sa ma explic, poate ai sa ma asculti,  Sebastian!

Si chiar in acel moment am trantit poarta in fata persoanei ciudate si enervante in acelasi timp.

Am intrat in casa , mi-am asezat cumparaturile si am mers la fereastra. Privind in strada am zarit-o pe fata , asezata pe bancuta din fata portii.I-am rugat pe Alex si pe Cami sa pastreze linistea pentru a vedea ce urmeaza.

Scrisese ceva pe o hartie pe care a introdus-o in cutia noastra postala. A plecat dupa un timp cu pasi rari, apoi din ce in ce mai repezi. Eu, ramasesem locului, marcat  de ceea ce mi se intamplase. Era clar ca nu fusesem confundat cu alta persoana dar totusi nu vad legatura pe care o aveam eu cu ceea ce-mi vorbea fata.

Dupa un timp am coborat si am scos biletelul din cutia postala. Socul a fost si mai puternic atunci cand am descoperit culoarea hartiei pe care era insirat mesajul. Era o hartie galbena, exact ca aceea pe care o lasase Arina  la plecare.

Simteam cum pamantul fuge de sub picioarele mele! Este posibil oare sa se stie cu Arina fata asta?Poate ca a trimis-o la mine sa-mi vada reactia, poate ca urmareste ceva?