AI SA CUNOSTI PANA LA URMA CE-NSEAMNA VESNICIA

PENTRU ULTIMA OARA

La un moment dat mi-a cuprins amandoua mainile. Apoi, orice incercare a noastra a fost marcata de sarutul apasat si rautacios ce a urmat. Nu pot descrie ceea ce s-a intamplat...dar niciodata, timp de trei ani, nu am avut sigur o asemenea purtare. Ne-am lasat purtati de valurile unei iubiri  ce canva a fost destul de puternica- a fost minunat.

La un moment dat, am crezut ca visez. Dupa atata timp, care-mi paruse o vesnicie, Arina se afla iar in bratele mele, oferindu-se, cu toata caldura si delicatetea ei, doar mie.

Stiam ca ar putea fi pentru ultima oara asa ca am profitat din plin. Am cules fiecare sarutare, fiecare imbratisare a ei ca pe o floare rara si le-am asezat incetisor langa inima mea. Nu i-am reamintit de toate promisiunile pe care le facuseram candva, am considerat ca nu mai are rost.. Mi-am spus, inca de la inceput, ca aceasta noapte are sa-mi ramana vesnic intiparita in minte si cred ca i-am spus-o si ei.

Dimineata cand m-am trezit sa merg la cursuri, am rugat-o sa ramana pana seara, cand ma intorceam eu. Macar atat! Apoi era libera  sa faca absolut tot ceea ce dorea! Mi-a zambit si a aprobat cu o miscare dragalasa a capului.

Doamne, chiar am trait cu impresia ca are sa ma astepte pana cand eu am sa ma intorc! Dar nu a fost asa!

Am facut tot posibilul sa ajung devreme, pentru a-mi ramane cat mai mult timp de petrecut alaturi de ea. Imi amintesc si acum starea mea de spirit. Ma incercau o teama si o neliniste  asa cum nu mai simtisem eu niciodata pana atunci.

Am mers in statia de tramvai. Nu am asteptat prea mult , spre binele meu care eram imbracat destul de subtire pentru vremea de afara. Ploua cu stropi mari si reci iar vantul sufla atat de puternic- chiar rautacios pot spune.

In momentul in care ama juns in fata usii, ma incerca o teama ingrozitoare! Tremuram din toate incheieturile, nici nu mai gandeam clar, tot ceea ce realizam este ca-mi rasuna in minte numele ei: Arina...Arina...Arina.

-Trebuie sa fie aici! Imi spuneam in gandul meu. Trebuie sa fie! Spuneam si cu voce tare. Mi-a promis ca ma asteapta pana ma intorc! Mi-a promis ca pana diseara nu pleaca nicaieri!

Dar in momentul in care am pasit in camera noastra, am pasit, de fapt, catre singuratate.

Arina  nu mai era! Nu lasase nici macar o urma!Dupa trei ani de iubire nebuna, dupa trei ani de facut planuri, dupa trei ani de tristeti si bucurii traite impreuna, ea plecase fara sa-mi dea vreo explicatie, fara ca macar sa-mi respecte unica dorinta, de a ma astepta pana spre seara.

A lasat un singur biletel care, credea ea, avea sa lamureasca totul. Si...Doamne! Cat se mai inselase! Cu ajutorul acelui biletel a reusit parca sa-mi ia mintile!

Nu puteam accepta nimic din ceea ce scria acolo! Nu intelegeam cum de se pot intampla toate acestea!

Nu intelegeam cum de ni se pot intampla toate acestea tocmai noua!

In saptamana ce a urmat am fost total ravasit. Nu am vrut sa vad pe nimeni, nu ma mai interesa nimic! Ma trezeam dimineata la cinci, inaintea tuturor si ma intorceam noaptea tarziu.Ne vedeam prea rar si cand ne vedeam, era in toiul noptii.

In acea saptamana am batut drumurile, parcurile, intr-un cuvant, am luat la rand toate locurile in care stiam ca am fost canva cu Arina.

O vedeam pretutindeni, ii simteam aroma parfumului si a pielii pretutindeni , in tot ceea ce faceam ii simteam prezenta. O doream pana in prag de nebunie, adesea simteam nevoia sa urlu, sa strig, sa o chem inapoi!

Dupa o discutie foarte serioasa pe care  Alex si Cami au purtat-o cu mine , am inteles ca nu mai pot continua asa, fiindca tot ce fac este fara rost in primul rand iar in al doilea rand am inteles ca mi se poate intampla ceva rau care sa ma faca sa regret purtarea mea.

-Chestia trebuie gandita! Cu seriozitate, cu calm si cu mintea limpede! Eu nu stiu unde te indrepti tu daca o tii tot asa!Serios! Sunt sigur ca esti un tip tare!  Nu te da batut! Lupta! Dar mai intai odihneste-te bine , baga-ti mintile in cap si-ai sa vezi, altfel stau lucrurile!

I-am ascultat pe Cami si pe Alex.M-am pus pe dormit. Dupa un dus fierbinte si un bol cu supa, am intrat in asternuturi.

-Fara sa te gandesti la nimic!Te rog frumos! Mai ales la Arina! nici pomeneala, bine? ma dojenea Cami in timp ce aseza patura uniform deasupra mea.

Cred ca nu mi-a fost prea greu sa o ascult. Datorita unei pastilute pe care mi-o oferise Alex, simteam o nevoie prea mare parca de a inchide ochii si de a ma lasa purtat de valurile somnului.Nu mai puteam gandi, nu mai puteam vorbi, nici macar sa deschid ochii nu mai puteam.

Dupa o saptamana aproape alba, era pentru prima oara cand ma odihneam si-mi era atat de bine , aveam senzatia ca renasc.

-Nu crezi ca te-ai odihnit suficient? Ai paisprezece ore si jumatate la activ! am auzit asa, ca pri vis, vocea lui Alex.

Bineinteles ca am preferat sa ma intorc pe partea cealalta. Dar o mana puternica si rece s-a asezat pe umarul meu. Am sarit in toata splendoarea , pot spune.

-A sosit cafeaua, domnilor! a completat Camelia in timp ce usa s-a lovit de zid. Ei, hai, spune, cum a fost? Ai dormit bine? Sper ca te-ai odihnit suficient! Sincera sa fiu, noi ne luaseram de griji, vazan ca in atata timp nu dai vreun semn de viata!

-Doamne, ce bine ma simt! Parca sunt imparatul! ma surprind rostind in timp ce ma intindeam cat eram de mare.

-Vai, dar chiar esti imparatul! au rostit amandoi, aproape in cor.

-Curteni, am nevoie de masaj!

-Toate ca toate, dar pe asta n-ai s-o vezi! In picioare si la treaba!

Spre seara am iesit la cumparaturi. Trebuia sa-mi aranjez frigiderul ca de o saptamana nu mai vazuse sarmanul ce inseamna asta.

Am trecut, fiindca tot eram in zona si pe la magazinul din colt, pentru a cumpara tigari.Am facut adevarate provizii, fiindca tot am apucat sa spun.

Am mai hoinarit apoi ceva timp pe strazi dar amintindu-mi de ceea ce abia trecuse am hoarat sa merg acasa imediat.