PIERDUT

5 0 0
                                    

-Ce se inampla cu mine, oameni buni? m-am surprins strigand in gura mare in statia de tramvai.

Apoi, am fost cuprins de o rusine teribila, observand ca toti ma privesc mirati , ca pe un nebun. Nu stiam cum e mai bine sa procedez. Sa raman locului sau sa-mi au talpasita?

In sfarsit, cum nu eram capabil sa realizez, am ramas locului o vreme. Vreau sa spun o vreme buna, deoarece a sosit tramvaiul, a urcat '' gloata'' iar eu m-am multumit sa raman singur in statie si sa-l astept pe celalalt.

-Doamne, ce rusine am mai tras! Ce-o fi fost in mintea mea? Am crezut ca mor!Si cum se uitau cu totii! Ca la nebun! Seman oare cu un nebun?

-Promit solemn sa ma controlez incepand de acum- si am ridicat mana -ca semn de respectare a juramantului  tocmai facut. Chiar in clipa aceea trecea prin fata mea o doamna in varsta care nu s-a putut abtine, vazand gestul meu.

-Ce-i, maica? Si pe voi va lovit?Sau doar haina e de tine? Cum poti sa faci astfel de glume cu mine?CCa doar eu is emeie bolnava, pensionnara, nu pot gusta din glumele voastre! Am crezut ca vrei sa lovesti! Era sa strig -''sariti!''. E, cum era? Bine ca am azut ca glumesti!

 Spre norocul meu a sosit tramvaiul si am urcat, astfel scapand de gura babornitei! Vorbea continuu, fara pauza.

Amintindu-mi de intamplari, am prins a rade.Numai ca brusc mi-a inghetat rasul pe dinti, vazandu-i pe cei din jurul meu cum ma privesc...

-Azi e ziua mea norocoasa! mi-am spus in gand.

Am coborat in fata Universitatii, am mers apoi calm, spre a nu mai face vreo prostie si am tras un loz de la primul vanzator ce mi-a iesit in cale.

-Stati, va rog, ca eu sigur castig! Punem pariu?

Se uita saracul om la mine-iar in  momentul in care am deschis lozul am ramas amandoi pe ganduri. Era necastigator!

-E, asta e, nene! Ce vrei? Eu speram sa castig, atata tot! Dar lasa, altadata! Pai nu? Asta e!

-Lasa, tinere, e timp! Hai, mai trage unul!

Numai ca eu deja ma pusesem in miscare atunci cand a venit propunerea din partea omului.

-Cu alta ocazie! Acum sigur  nu castig! De fapt, cred ca nu e ziua mea norocoasa! Prea am facut-o lata azi, peste tot!

Ramasese sarmanul om ca la pozar, nici ce sa mai zica nu stia!

Cand am iesit de la cursuri, am mers pe jos pana acasa. Am batut atata drum doar in speranta ca am s-o reantalnesc pe Aida. Norocul meu ca nu era foarte frig afara.

-Ei, cum a fost astazi? m-a intrebat Alexandru inca de la intrarea pe usa.

-Tampita! Simt ca mor! Ca innebunesc! Mai intai ca m-am facut de ras  cat incape iar apoi pentru a pune capac la toate, am mers ca un fraier pe jos de la Universitate si pana aici cu gandul ca dau de Impielitatu' si-i pun pielea-n bat!

-Poftim? intreaba Cami cam cu jumatate de gura, razand.

-Da, am pornit pe jos gandindu-ma ca poate o intalnesc pe misterioasa Aida! Dar cum nu am fost eu asa norocos, iata-ma ! Ei?

-Ei! Nimic! A spus cineva, ceva? Noi eram doar curiosi! Oricum, dupa ziua pe care ai avut-o, spun eu ca ar trebui sa te odihnesti un pic!

-Am ceva mai bun de facut!

-Ce anume?

-Ma gandeam la o omleta cu mult cascaval!

-Oh ,o!Stai, stai linistit! Fac eu doua, daca doresti!Exclus sa intri tu la tigaie pe ziua de azi! Dupa cum ti-a mers, probabil sfarsim prin a ne praji ca soarecii, din cauza ta! Nu-i asa, Cami?

AI SA CUNOSTI PANA LA URMA CE-NSEAMNA VESNICIAWhere stories live. Discover now