Dragostea e criminala (Yaoi/ BL/ +16)[FINALIZAT]

8

Mă întorc de la cursuri unde abia am reuşit să ajung, după incidentul de ieri. Axel nu a mai vrut să mă lase să plec din casă, dar după mii de rugăminte şi promisiuni că îl ţin la curent cu tot şi toate atâta timp cât sunt la cursuri a fost de acord.

Ajung acasă şi aprind televizorul dau pe ştiri şi aştept ceea ce voiam să aud. Axel văzându-mă atât de interesat se aşează lângă mine pe canapea.

- Ştire de ultimă oră Magnatul Derbison a fost găsit în această după-amiază fără suflare în biroul lui. Se pare că de vină a fost un infarct acest având o operaţie pe cord şi alte preinfarcturi la activ. Se pare că moartea a survenit în jurul orei 2 noaptea, soţia acestuia spune că destul de des se trezea noaptea şi se încuia în biroul său, aşa că nu şi-a făcut griji.

Fata mea radia, eram fericit.

- Ce dracu i-ai făcut?

- Nimic, doar l-am ajutat să moară mai repede.

- Hmmm deci el a fost în spatele răpirii tale?

- Da. Dar a greşit persoana cu care să se pună.

Se întoarce spre mine şi îi simt buzele cărnoase cum se lipesc de ale mele. Mă muşcă uşor de buza şi deschid gura ca vrăjit. Simt cum limba lui îmi invadează gura, iar eu parcă hipnotizat particip la sărut. Buzele noastre se desprind abia după ce rămânem fără aer.

- Eşti aşa de dulce.

Mă înroşesc. Asta da răspuns.

- Şi când te faci roşu eşti ... dragut.

Simt cum pământul se învârte în jurul meu. Oare este posibil să îmi placă de el? Nu, nu, nu în nici un caz nu sunt gay. Mă ridic de pe canapea şi mă îndrept spre camera mea, totuşi am teme de făcut. După aproximativ 3 ore Mah bate la uşa mea şi mă anunţă că "stăpânul" mă aşteaptă la el în birou.

Mă conformez şi merg, şi aşa temele le-am terminat de mult, ciocan la uşă şi intru. Axel se apropie de mine şi îmi spune că are o întâlnire şi că ar vrea să-l supraveghez de la depărtare în caz că ceva nu merge bine.

.................

Este 3:00 iar eu stau cocoţat pe un bloc urmărind fiecare mişcare din camera din faţa mea, bine impropriu spus în faţa mea fiindcă este cu 5 etaje mai jos decât mine. De 4 ore stau şi mă uit şi mă uit, şi... Se pare că începe distracţia, se aud focuri de arme iar una din matahale im dă semnalul că pot să trag. 2 focuri şi 3 oameni morţi. Axel mă sună şi îmi spune să ne vedem la maşină, dar nu îi ascult ordinele. Ştiu cam ce se întâmplă la astfel de afaceri. Nu este prima oară când asist la aşa ceva. Şi cum bănuiam pe acoperişul celuilalt bloc au apărut câţiva indivizi şi aplic tactica luat în vizor şi mort. Îl sun pe Axel şi îi zic să plece şi să trimită altă maşină după mine, sobolanii aia apar de peste tot, individul parca a chemat toata armata de pe tot pamantul ca sa il apere. Omor unul, doi, sapte, sa-i ia naiba ca apar de peste tot, cred ca au fost in jur de 30 de oameni, posibilin viata sa mai ramas 18-19 care si astia raniti. 

Ne întâlnim la ieşirea din oraş, se pare că nu a vrut să plece acasă fără mine. Mă urc în maşină cu el şi văd că este rănit la braţul drept. Mda asta da om incapatanat, in loc sa se grabeasca sa se duca sa isi trateze rana a preferat sa stea sa ma astepte o ora.

- Eşti bine? Te doare? De ce nu te-ai dus la spital? Deja simţeam că îmi ies din minţi, omul asta are o doaga lipsa.

- Nu este prima oară când o încasez, aşa că păstrează-ţi calmul.

- Eşti nebun, zi-mi măcar că ai luat nişte analgezice

- Nu, dar o să îmi iau acum.

Şi uite aşa îi simt buzele peste ale mele, mă du puţin în spate

- Pentru ce a fost asta?

- Hmm să zic că un fel de mulţumire, şi am zis că acum îmi iau analgezicul.

- Haa, sigur nu derilezi de la durere?

- Ha ha ha. NU. Doar că îţi sunt recunoscător că mi-ai salvat viaţa.

- Doar pentru asta m-ai angajat, i-o arunc sub forma de gluma.

- Da, daaa.