Serus. Io mi-s Dany, am 18 ani și tocmai am terminat liceul. Vara asta merg la munte cu prietenii: Loli, Viva, Alex, Jon, Drogo (îl cheamă Daniel, dar i se zice Drogo) și Snow (Maria). Muzica mea? Metal. Trăiesc, simt, aud, miros și văd doar metal. Am tricouri cu Nightwish, Haggard, Nirvana, Nirvana, Nirvana, Black Sabbath, AC/DC, Guns N' Roses, Alternosfera, Cargo (da, am și cu Cargo), Metallica, Metallica, Metallica, Metallica, The Pretty Reckless, Pink Floyd, Pink Floyd, Pink Floyd, Deep Purple, The Doors Nightwish (iar), Cannibal Corpse, Megadeth, Iron Maiden și cam atât. Nu-s multe, știu, dar se vor înmulți.
Ziua în care am plecat a fost și ziua în care am împlinit 18. Mi-am ținut ziua într-un bar din apropierea casei mele. Au venit toți prietenii mei, enumerați mai sus, plus Georgi, Val, Ygritte (”bulgăroiaca” nostră), Athen (o chemă Liliana, dar e foarte frumoasă așa că noi îi zicem Athen) și Monkey (sincer, nimeni nu mai știe numele real a lui Monkey. E Monkey). După cum vă puteți da seama, a fost o petrecere de metaliși și roackeri. Părinții mi-au făcut o surpriză enormă, când la mijlocul petrecerii, cei de la AS (Alternosfera) au venit și au concertat. LA ZIUA MEA. M-au chemat și pe mine pe scenă. Da, pot să cânt destul de binișor, nu că m-aș lăuda. A fost o seară incendiară. După ce AS au plecat, am pus Pantera iar băieții au făcut headbang la greu. Eu am făcut doar puțin, n-aveam chef de dureri de ceafă. Următoarea dimineață, la 6, la o oră după ce petrecera mea s-a terminat, am pornit spre munte.
Drogo era cel mai apt să conducă, el plecase să doarmă la 11, isteață mișcare. Pe drum cântam, ne-am suit pe acoperișul rulotei noastre, ne strâmbam la copii de pe stradă și râdeam. Mâncam ciocolată în prostie și am băut vreo 65 de sticle de cola. Am furat niște pepeni de la un bătrân care a aruncat cu napi după noi și apoi am fugit înapoi în rulotă. Drumul a fost genial, până când...Până când am fost opriți de poliție pentru încălcarea limitei de viteză. Am primit o amendă de 200 roni pe care am plătit-o eu. Într-o noapte, am început să aud strigăte de copii. Strigau ” Nu vei mai pleca.”. Însă, de fiecare dată când deschideam ochii, nu mai auzeam nimic. Nu am dormit prea bine în noaptea aceea, am avut coșmaruri cu niște copii decapitați pentru faptele părinților lor. ”Sunt doar vise” mi-am zis. Dar eu știam că nu erau. Locul în care am dormit în noaptea cu sunetele era aproape de un cimitir de copii, dintr-o perioadă mai veche. Probabil că faptul că mă aflasem acolo îmi făcuse mintea să inventeze.
Următoarea zi, am mers la un parc cu apă cu intrarea liberă. Pe când mă dădeam pe topoganul mare, am observat o persoană ciudată în fața mea. Și-a întors capul 180 de grade și m-a privit cu singurul ochi pe care-l avea. Am scos un țipăt scurt. După ce m-am frecat la ochi, eram din nou singură pe topogan. Chipul acela...era un chip de copil.
Noaptea aceea a fost la fel ca precedenta, numai că acum copii ziceau: ”vei muri ca noi. Cu noi. Vei ajunge și tu așa”. Coșmarul fusese același. Doar eu păream să fiu așa. Restul găștii nu se plângea de nimic. „Ești nebună” mi-am zis. Dar tot drumul până la cabană, am avut viziuni și vise. Mi-era teamă. La cabană, prima săptămână a decurs normal. Uitasem aproape complet de copii decapitați, până într-o noapte, când...
