Drogo era mort și trebuia să accept ideea.
Am ieșit din spital după câteva săptămâni, dar m-am întors după o tentativă de sinucidere. Eram oarbă, auzeam copii zbierând, normal că am încercat să opresc suferința! Nu am reușit, așa că în orbirea-mi m-am întors acasă. Pe drum, m-am lovit de cineva, iar strigătele s-au oprit și vederea a revenit.
În fața mea era un tip într-o geacă de blugi.
Eu: -Cine ești?
El: -Marko, tu?
Eu: -Eu-s Dany.
El: -Păi.. Pa, Dany.
Eu: -Nu poți pleca, trebuie să îți vorbesc.
A acceptat și ne-am dus la mine acasă. I-am spus tot.
Eu: -Ei, ce zici?
El: -Uite, îmi pare rău dar asta....asta e prea mult pentru mine. Iartă-mă.
Eu: -Te rog... Te rog nu mă lăsa. Dacă va mai trebui să aud strigătele alea un minut o să mă sinucid.
Am început să plâng. Voiam să înțeleagă.
El: -N-o să te las...
Eu: -Deci...Rămâi?
El: -N-am zis nici asta.
Eu: -Te rog.
El: -Trebuie să mă gândesc, Dany. Mai rabdă o noapte. Nu face vreo nebunie. O noapte, atât îți cer.
S-a ridicat și s-a îndepărtat. Vederea și-a luat zborul și strigătele i-au luat locul.
M-am dus în camera mea și am plâns toată noaptea. Dimineață...
Dimineață, Marko era în bucătăria mea. Când m-am apropiat de el, vederea mi-a revenit. Avea o față foarte, foarte sobră. Mi-era teamă că avea să spună nu, dar puteam oare să-l condamn? Probabil mă credea o nebună care s-a lovit de el pe stradă și a vrut să-l jefuiască. Nici eu nu mi-aș fi crezut povestea... Doar Drogo a putut......
Eu: -Bună dimineața..
El: -Servus.
Eu: -Vrei o cafea?
El: -Da, merge.
I-am dus cafeaua. Nu voiam să fiu eu cea care aduce vorba de problema mea.
El: -E foarte bună.
Eu: -Da, mersi...
El: -Ascultă, Dany, m-am tot gândit la chestia aia și... Nu pot să te refuz.
EU: -Pe bune? AHHHH! Ce mă bucur! Mersi mersi mersi mersi mersi mersi mersi mersi mersi mersi mersi mersi!
I-am sărit în brațe.
Părinții mei tocmai coborâseră din camera lor. M-am gândit... Aveam 18 ani, nu? Teoretic, puteam legal să plec din casa aceea.
El: -Deci... Te muți la mine?
Eu: -Da, cred.
Mama: -Nu, cred!
Tata: -Nici eu nu cred! Câți ani are tipul ăsta? Are o slujbă? Are antecedente penale? Are tatuaje sau cercei? Are vreun talent?
Eu: -TATĂ! E decizia mea, sunt majoră acum! Nu mă puteți opri! Marko, mă ajuți să împachetez te rog?
El: -Sigur.
Ne-am retras în camera mea, iar mama și tata au rămas cu gurile căscate în sufragerie.
________________ÎN CAMERĂ__________________
Eu: -Știi, ar trebi să-ți mulțumesc până la Dumnezeu și înapoi. Adică, majoritatea oamenilor m-ar fi trimis la nebuni.
EL: -Nu ai pentru ce să îmi mulțumești, Dany. Dar, cred că e important să știi că la mine mai locuiește și iubita mea, Roxxane.
Eu: -ah, e..e ok, nicio problemă!
El: -Bun, ce ușurare.
Următoarea zi m-am mutat la Marko, promițându-le părinților că vor mai auzi de mine. Acolo...
Acolo Roxxane se uita la televizor.
Eu: -Salut, eu sunt Dany.
Ea: -Roxx.
Marko: -Vino să-ți arăt camera ta.
M-a condus într-o încăpere mică
, cu pereții albaștri și geamuri cu perdele verzi. Pe pat era o pătură pufoasă de blană albă și o pernă din blană neagră.
Marko: -Ei, instalează-te.
Eu: -Mulțumesc iar, Marko.
Marko: -Fii fără griă!
Am început să despachetez când am auzit niște sunete ciudate din sufragerie. M-am dus acolo și i-am văzut pe Marko și pe Roxx certându-se și pe băiatul acesta:
http://feelmela.files.wordpress.com/2011/04/boys11.jpg
Marko: -NU pot să cred că ai făcut asta!
Roxx: -Păi... Nu! Marko, înțelege, nu a fost intenționat!
Marko: -Pleacă din casa asta!
Roxx: -Marko, nu face vreo prostie!
Marko: -Ieși!
Roxx: -As you say.
Roxx și-a băgat hainele într-o valiză și a ieșit din casă urmată de tipul ăla. În schimb, înainte să plece, tipul a zis:
-Sună-mă, io-s D.H.
Mi-a dat un bilet cu numărul lui.
Eu: -Poate o s-o fac.
El: -Eu aștept.
Eu: -Oh, fii serios! Pleacă odată!
El: -N-o să reziști.
Mi-am dat doar ochii peste cap.
După ce Roxx și D.H au plecat, m-am dus la Marko.
Eu:- Ești ok?
El: -Da, bănuiesc. Lucrurile oricum scârțâiau de un timp între mine și Roxx, doar că eu nu doream să fie așa. Am fost un cuplu 5 ani și nu voiam să văd faptul că nu mai funcționam..
Eu: -EI, haide, vrei să ne uităm la un film?
El: -Da, sigur.
Eu: -Merg să fac popcorn, ok?
El: -Ok.
Ne-am așezat pe canapea. Filmul a început. Era un film horror. La partea înfricoșătoare am sărit fără să vreau în brațele lui Marko. Când a fost o parte romantică, s-a uitat la mine, s-a apropiat și...
