Până într-o seară când copii au început să strige din nou. Acum nu erau cuvinte, doar zbierăte de nedeslușit. Cum nu puteam să dorm, mă uitam pe pereți. M-am dus la Drogo în cameră. El era treaz, stătea pe podea și asculta muzică. Strigătele s-au stins în momentul în care am pășit în cameră. ”Dubios” mi-am zis. M-am așezat pe podea lângă Drogo. M-a făcut să râd și să mă simt bine. În final, am adormit amândoi pe podea, îmbrățișați. Dimineață, aveam o cafea și un bilet lângă mine. Pe bilet scria: ”Bea asta. Eu sunt la Copac. -Drogo”. Mi-am luat cafeaua și m-am dus la Copac. Când am ieșit din cabană, mirosul verii m-a izbit din plin. Pe jos era plin de flori albastre și roșii. (STOP! Ascultă asta, neapărat! http://www.youtube.com/watch?v=AfNVcywlEb0)
La Copac, Drogo se uita pierdut în gânduri spre râu. Eu m-am descălțat ca să îmi las picioarele să fie inundate de iarbă. M-am așezat lângă el și am zis:
Eu: -”Tu n-ascultai. Visai doar flori de mai!”
El: -Doar dacă tu ești o floare de mai.
I-am zâmbit. Mi-a întins o floricică albastră. Mi-am pus-o în păr. O pală de vânt a făcut părul lui Drogo să fluture în bătaia sa.
Eu: -E frumos afară. Ai chef de o baie?
S-a uitat la mine. Brusc, m-a luat pe sus, cu tot cu haine, și m-a aruncat în lac. Apoi s-a aruncat după mine.
Eu: -Nebunule! Mi-ai udat hainele, și am pierdut și floarea.
M-am întors cu spatele la el și am făcut pe supărata. A venit prin spatele meu și m-a luat în brațe.
El: -Mai ești supărată?
Eu: -DA.
El: -Ce să fac ca să nu mai fii?
Eu: -Vreau altă floare și....
M-a pupat pe obraz.
Eu: -Acum floarea!
A ieșit din lac și s-a dus să caute altă floare. În momentul în care s-a îndepărtat, strigătele au revenit. Simțeam niște mâini subțiri și puternice trăgându-mă de picioare. Luptam cu ele, dar nimic. Mi-era tot mai greu să respir. Mânuțele mă trăgeau tot mai jos, mai jos, iar aerul era tot mai puțin, mai puțin...
Mă trăgeau tot mai jos și nu mai aveam aer. Am vrut să-mi deschid gura, să le strig să-mi dea drumul dar în acel moment apa neagră mi-a inundat plămânii și n-am mai văzut sau auzit altceva în afară de un bubuit brusc.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Drogo: -Dany. Dany? Haide trezește-te. Te rog... Nu mă lăsa. Te rog...
Eu am scuipat niște apă.
Eu: -Sunt...vie? Ce s-a-ntâmplat?
El: -Te-ai lovit la cap de marginea lacului și te-ai scufundat, cred.
”Nu. Cineva m-a tras la fund. Cineva cu mânuțe subțiri și puternice. Cineva care se teme de tine.”
Eu: -Da.. Probabil asta s-a întâmplat...
Fată: -E ok? Și-a revenit.
Drogo: -Da, mersi Rory.
Eu: -Servus. Nu mă puteai întreba direct pe mine dacă-s ok? Ai nevoie de mesageri?
Fată: -Nu...Nu, scuze. Eu sunt Rory. Îmi pare bine.
Purta asta: http://www.maxine.ro/foto/produse/main/mic/frs16301_roz.jpg
cu pantofii ăștia: http://www.berkka.md/storage/2012/05/02/1335961629_57389900_FitWithMargin_800x800.jpg
Mi-a întins o mână, dar eu doar am pufnit și m-am întors spre Drogo.
Eu: -Mergem.
Drogo: -N-ai uitat ceva?
Eu: -La ce te referi?
Mi-a întins o floare mică și albastră.
Eu: -Ooh. Mersi
Drogo: -Nu ai de ce. Orice pentru tine.
Rory: -Drogo, vara trecută ai zis că.......
Drogo: -Povestea aia a trecut, Rory. Vara trecută aveam părul scurt și multe vise. Lasă-mă. Am altă viață acum, iar alte persoane sunt importante pentru mine.
Eu mă simțeam pe dinafară.
Eu: -....Mergem? Îmi poți spune pe drum.
Drogo n-a zis nimic, m-a luat doar de mână și m-a ajutat să mă ridic. În treacăt, am lovit-o pe Rory peste mână, iar ea și-a scăpat gentuța într-o baltă cu noroi. Mă simțeam bine.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Eu: -Haide să stăm lângă copacul acesta.
Drogo: -În regulă.
Ne-am așezat pe jos.
Eu: -Deci? Ce e cu fata aia?
El: -Rory e......Fosta mea prietenă.
Eu: -Oh.. Pe bune? Te credeam mai metalist de atât :))
El: -Eram tânăr și prost...
Eu: -Ce i-ai zis?
El: -Că vara asta o să stau cu ea aici, mereu.
Eu: -Și de ce n-o faci?
El: -Pentru că trebuie să stau cu alte persoane, mai importante și.... mai frumoase.
Eu am zâmbit ușor.
EL: -Mă duc să aduc niște limonadă. Vrei?
Eu: -Cu gheațăăăăă.
El: -Să trăiți.
Pe când era la un metru de mine, am simțit ceva mișcându-se în tufe. După ce l-am pierdut din privire, acel ceva a ieșit la lumină. Era un gnom micuț, cu pielea verzuie și acoperită de solzi și cu ochii albaștri ca două oceane. A venit încet spre mine. Brusc, m-am trezit că nu mă pot mișca. Mâinile și picioarele îmi erau de plumb. A venit spre mine și mi-a oferit un zâmbet răutăcios. Avea dinții piliți astfel încât să fie ascuțiți ca lamele unui fierăstrău. M-a zgâriat mai întâi. Apoi a început să mă muște. Dinții lui mici îmi pătrundeau în carne, adânc, tot mai adânc. AM zbierat de durere. Drogo a venit repede la mine. L-a zărit pe gnom doar în momentul în care era deja în spatele tufișului. S-a uitat la picioarele mele însângerate.
El: -Ce?
Eu: Nu pleca niciodată de lângă mine. Niciodată, promite-mi!
El: -Promit.
