Be Mine

Capitolul I

Bip-bip-bip-bip
Urăsc alarma asta nenorocită, trebuie să merg și să mă fac la noul meu liceu de râs fix asta mai trebuie...

Am uitat sa mă prezint. Bună, eu sunt Abby Turrner și azi îmi incep primul an de liceu. M-am mutat aici de la începutul verii pentru a scăpa de trecutul meu oribil. Poate aici voi reuși să fiu o „Fată normală” dacă pot spune asta. 

— Abby? Te-ai trezit?

— Da, mama sunt trează, acum mă pregătesc să cobor și ies.

Sincer nu prea sunt că ceilalți, mie chiar îmi place să citesc și să învăț și de obicei lumea consideră acest lucru neobișnuit. Mai precis cei care fac asemenea lucruri  sunt numiți „Tocilari”  și sincer nu suport cuvântul ăsta...

Mă duc la baie și îmi fac rutina. Îmi pieptăn părul de un castaniu deschis cu ceva fire blondine, și las buclele sa îmi curgă pe spate trăgând cu degetele de la mâna dreaptă de câteva ori pentru ai da un efect specific.

De obicei nu mă machiez și nici nu o să o fac prea curand, mai bine spus niciodata.

Mă duc la dulap și îmi scot o pereche de blugi decenți și un tricou negru cu o jacheta de blugi.

Cobor jos și acolo mă așteaptă mama să mâncăm micul dejun. Am mâncat ce îmi place mie cel mai mult, clatite.

Deschid ușa casei îmi i-au rămas bun de la mama și plec spre liceu. Ar trebui sa merg in fiecare dimineață pe jos, nu as zice că nu îmi place, dar la un moment dat devine incomod...

Mă gândesc dacă o să îmi fac prieteni, daca o să am fete cu care sa mă înțeleg. Asta rămâne de văzut.

Ajunsă în fața liceului înaintez și fără să îmi dau seama dau peste cineva.

- O vai scuze.
- Stai calma, sunt bine. Buna cred  că tu ești eleva cea noua nu?
-Buna imi pare bine sunt Abby, da sunt eleva noua.
-Da scuze am uitat sa mă prezint, eu sunt Mia Black.
-Imi pare bine. Te rog mă poți ajuta sa îmi vădesc clasa?
-Sigur, sunt sigură că ești în aceeași clasă cu mine.

Mă bucur nespus că am reușit să vorbesc cu cineva. Credeam că o să ma bâlbâi și o să mă fac de râs.

-Cred ca ar trebui sa ne grăbim, Abby

Eu nu îi dau importanta și îmi continui drumul surprinsă de împrejurimi.

Intrăm în clasa, iar după noi intra profesorul.

-El e domnul Erik proful de istorie.
-A, am observat.

După 10 minute intra in clasa un băiat înalt cu parul creț și puțin ciufulit.
-Mai, mai se pare că domnul Smith s-a gândit să apară.
-Imi cer scuze, din nou, am avut o mică problema, acum pot pleca?
-Sper sa fie ultima data.

„Domul Smith” merge spre banca lui, lângă o fata cam prea machiata după părerea mea.

Își ațintește privirea spre mine, îmi zâmbește și îmi face cu ochiul.

Incep sa simt cum bataile inimi se accelerează și cum sângele îmi ajunge până în obraji, facandu-ma sa înroșesc

Mia incepe sa chicoteasca, iar eu mă uit confuză la ea.

La ora de istorie am răspuns la toate întrebările și cred că l-am lăsat pe domnul Erik cu gura căscată.

-Esti buna, Abby.
-A, mersi dar că sa fiu mai sigura, la ce te referi?
-La istorie mă refeream, am văzut că proful a pus ochii pe tine și când zic asta nu mă refer la acei ochi, mă refer la ochi că vrea să te bată la cap și să te asculte incontinuu până te prinde și te „arde la nota” pot spune.
-Da speram că nu, dar eu mereu sunt pregătită, spun asta și zâmbesc calma.

Mergând pe coridor spre dulapul meu pentru a luat următoarea carte dau peste „domnul Smith”

-Imi pare rau.
-Ar trebui sa îți cam para, stai tu nu ești fata cea noua, ha?

Îmi las capul în jos și dau aprobator din el amintindu-mi de copilăria petrecută cu acei mici „diavoli” pot spune.

-Ma tratezi cu tăcere? Nu prea îmi place.

Continui sa nu zic nimic. Aud sunetul clopoțelului și răsuflu ușurată..

-Abby, ce ți-a luat atât sa ajungi?
-Am fost oprită de...domnul Smith.
-Aa, nu îi spune așa zii și tu pe nume.
-Asta e problema...nu îi știu numele.
-A pai hai să ți-l prezint, acest băiat pe numele lui, Taylor Smith este unul dintre „baietii rai” ai liceului.

Nu zic nimic și las capul în jos. Profesoara de mate intra și se prezinta, toți ceilalți se uită plictisiti, probabil o cunoșteau.

-Se pare că avem o nouă eleva in acest liceu, haide vin-o te rog sa te prezinți.

O zi mai proastă de atât putea sa fie?

-Haide spune, cum te numești?
-Ma numesc Abby Turrner si m-am mutat recent aici.
-Bine poți pleca în bancă.

Simt cum sângele îmi ajunge, din nou, in obraji. Îmi ridic privirea pentru a vedea pe unde merg și îl văd pe Taylor cum îmi aruncă un zambet și îmi face cu ochiul. Alt băiat care își v-a bate joc de mine. Sinceră să fiu nu suport asta..

După sfârșitul orelor îmi i-au rămas bun de la Mia și ies din liceu.

Aud niște pași repezi care vin din spatele meu. Decid sa nu mă întorc și să măresc pasul pentru a incerca sa scap cat mai repede de persoana care ma urmarea.

-Abby, stai!!

Nici de data asta nu ma întorc dar simt cum o mana mai mare ca a mea mă prinde de încheietura și mă face să mă intorc spre el și în același timp să gem de durere.

-Au!!
-Imi pare rău, frumoaso.
-Poftim?
-Ce ai pățit nu îți place să îți spun așa?
-Taylor te rog îmi dai voie sa merg acasă?
-Sa zicem că de data asta ai scapat.

Se apropie de mine și îmi sărută obrazul.
Doamne ce nesimțit!!

Ma îndrept spre casa pentru a reuși să îmi finalizez temele pe jumătate făcute în clasa.

Ajung acasă și o salut pe mama.

-Buna și ție Abby, scuze dar azi trebuie sa ajung la spital. S-a produs un incendiu la un bar și au fost mulți răniți, cred că ajung dimineața.
-Bine mi-ai lăsat ceva de mâncare?
-Da ai pe masa.
-Bine multumesc, succes.
-Multumesc, și a da nu uita te rog nu te culca la 3 dimineața ok?
-Da da stai calma.

Mama iese pe ușă. Acum ce ar trebui sa fac. A da temele, cum era să uit?

Buna am revenit cu o nouă carte, sper sa va placa
Scuze pentru greșelile de scriere, le voi corecta cu timpul💝🌈🌆