Be Mine

Capitolul III

Din capitolul anterior.

-Nu am auzit un multumesc.

-Multumesc, murmur rusinata de gestul lui si imi continui drumul spre usa casei mele.

Intru in casa si spre surprinderea mea mama nu venis inca. Decid sa o sun sa vad daca totul e in regula.

C.V.T

-Mama!

-Da?

-Esti bine?

-Da sunt bine, stai calma, am mai multa treaba si ar trebui sa o rezolv rapid. Vorbim cand vin acasa , pa.

Nu apuc sa zic nimic si mama inchide telefonul lasandu-ma nedumerita. Urc in camera pentru a termina temele. Tot ma gandeam la zambetul lui Taylor...nu nu nuuu, Abby nju te poti indragosti esti o tocilara si nu stii ce inseamna sa suferi, iar daca o faci o sa fii distrusa. Nici nu ma gandesc, nu vreau sa fiu ranita de un baiat..

Imi las constiinta in pace si contiunui sa scriu la matematica. Maine aveam pentru prima data sportul. Chiar nu stiu cum o sa fie profesoara sau profesorul...Sper sa nu avem „cosume" urasc asta. La cealalta scoala aveam un costum prea incomod si preaaaa indecent. Simteam cum toti baietii ma priveau. Nu nu, te rog sa fie totul bine

Concentreaza-te pe teme!

Dupa ce termin imi suna telefonul era Mia.

C.V.T

-Da?

-Buna, Abby nu vrei sa mergi cu mine si cu niste colegi  la un suc?

-Nu stiu ce sa zic..

-Haide toata ziua stai inchisa in casa si rezolvi nenorocitele alea de teme, mai iesi si te distreaza.

-Bine o singura data.

Inchid telefonul si ma pregatesc sa ies din camera mea si sa o sun pe mama sa o anunt. Spre bucuria mea intra chiar in momentul ala pe usa.

-Buna, Abby

Ma uit la ea si zambesc.

-Unde vrei sa mergi?

-De unde ai stiut, nu prea iti cer voie sa ies undeva?

-Esti fata mea normal ca te cunosc, si unde mergi?

-Cu Mia si niste colegi la un suc, pot?

-Ma bucur sa aud ca mai iesi din casa, normal ca te las.

-Mersi!!

Nu eram asa incantata sa ies din barlogul meu, dar sunt sigura ca nu o sa fie asa de rau nu?

Deschid usa si ies din casa. Merg spre restaurantul unde a zis Abby sa ma intalnesc cu ea. Normal ca eu nu stiu orasul si ghici ma pierd. Ce era in capul meu cand am acceptat sa merg la un restaurant cand nici macar nu stiu unde e!! OFF..

Aud pe cineva care ma striga din spate. Suflu usurata crezand ca e Mia, dar spre „bucuria" mea era Taylor. Mersi mult viata..

-Buna, Abby. Mergi la resaurantul ala nu?

-Cam asa...

-Pai ce s-a intamplat?

-M-am pierdut....bravo mie, soptesc nervoasa.

-Okk, gata imi ne frica ca o sa ma iei in coarne.

Ma uit la el si ii dau un zambet. El imi zambeste inapoi multumit de gluma facuta care m-a amuzat acum cateva secunde.

-Macar tu stii unde e?

-Normal ca stiu, stau aici de 8 ani.

Zambesc, iar dar mai plictisita. Chiar mai bine ramaneam in barlogul meu si citeam o carte despre galaxia noastra, decat sa vorbesc cu un baiat, de care pe deasupra ma mai simt si atrasa. O nu, iar am sus asta ar trebui sa ma controlez..

Ajunsi la restaurant Taylor imi deschide usa, WOW sunt complet surprinsa de gestul lui. Imi las capul in jos si murmur un „-Multumesc" facanjdul sa zambeasca iar.

-A buna Abby, a dat domul sa ajungi.

-Da m-am cam ratacit..

-Iar eu Taylor Smith am ajutat-o sa gaseasca drumul.

Un nou capitol. Steluta va rog. 

Scuze pentru greseli cartea e in curs de edtiare.