Be Mine

Capitolul IX

Din capitolul anterior:
Cine se crede baiatul asta?

Doamne jur că o să îl lovesc in fața aia "perfectă".
-Cred că ar trebui să te ridici Abby.
-Da, domnișoară.

Îl văd pe Matt cum râde, jur că o să il lovesc. Atât de puțin mai am.
-Haide Abby, să mergem.
-Hei, hei așteaptă nu merg nicăieri cu tine.
-Bine, cum vrei tu, Matt dă din umeri si pleacă.

Mamă de când aștept sa plece. Acum trebuie sa merg la ora de arte, unde iar am de suferit. Mergând spre dulapul meu dau peste cineva, sincer eram să spun ceva, dar bunul simț mă oprește.
-Ai grijă, spune o fată cu părul inchis la culoare si cu ochii negri.
Iac, arata mai rău ca o vrăjitoare.
-Ai de gând să vorbești, intreabă si dă ochii peste cap.
-Oh, vai imi pare rău, spun si incerc sa imit gestul ei.
Inaintez pe lângă ea lovind-o puțin in umăr, ce bine mă simt.

Ajunsă la ora mea mă așez intr-o bancă si aștept să vina profesorul.
Dupa 2 minute apare si nesuferitul de Matt. Se uită la mine și imi face cu ochiul. Simt cum mă inrosesc, dat nu de rușine ci de furie. Văd că vine spre mine. Se lasă la nivelul urechii drepte si spune:
-Bună printeso.
Incep să bolborosesc niște injurături. Tipul ăsta nu se lasă. Se așează in spatele meu, dar prea aproape chiar nu știu cum e posibil, îi simțeam respirația caldă in ceafa mea.
-La naiba! Imi scapa si pun mâna la gură.

Mă întorc și îl văd pe Matt foarte aproape de mine, zâmbește și se lasă pe spate. Tot ce aveam in minte era să ajung acasă și să am timp să pun lucrurile cap la cap, Emma cred că deja era acasă. Uf chiar e norocoasa. Eu trebuie să stau și să suport un idiot care tot imi respira in ceafa.

La sfârșitul orei imi i-au rucsacul și ies din clasă. În spatele meu era acea fată cu părul negru si cu Matt care râdeau, sper să nu vomit.
Înaintez și simt cum cineva îmi pune piedică. Înainte să cad simt aceeași căldura pe șold cum am simțit în timpul orei de dans.
-Ești bine?
-Lasă-mă, Matt! Spun și ma zbat să ies din strâmtoarea mâinii sale.
-Matt trebuia să o lași să cadă!
-Alice taci!

O văd pe tipa, pardon pe Alice cum stă și se uita încruntată la mine.
-Matt acum mă lași să plec!
-A da, scuze Abby.

Mă uit la el și văd putina blândețe. Simt cum greutatea și căldura mâinii sale se dizolvă.

Drumul spre casă a fost scurt, poate pentru că aveam prea multe gânduri in minte.
Ajunsa acasă deschid ușa apartamentului si văd cum......

→→→→→→→→→→→→→→→→→→

Sper că va plăcut și acest capitol, stiu că am lipsit cam mult, dar am revenit.
Nu uitati sa lasati un vot.
Scuze pentru greșeli.