Be Mine

Capitolul II

Din capitolul anterior:

Mama iese pe ușă. Acum ce ar trebui sa fac. A da temele, cum era să uit?

Mâine e o zi noua. Stau și mă gândesc oare ce face Taylor.

Nu, nu Abby trezește-te la realitate!! Cum te poți gândi la acel băiat, nesimțit?

Decid sa închis subiectul asta din capul meu și să adorm.

Dimineața îmi suna alarma „nenorocita" pentru a mă anunță că este timpul să cobor jos pentru a lua micul dejun.

Mă pregătesc repede îmi pun cărțile de pe birou in ghiozdanul meu negru și cobor cu el în spate.

Sunt mirată de faptul că mama încă nu m-a trezit. Cobor și văd clătitele de aseară rămase pe masa. Mă apropii de masa îmi las ghiozdanul pe unul din scaunele de langa mine și încep să mănânc.

După cele câteva minute de savurat clătite mă incalt repede și deschid usa. Îmi pornesc unul dintre cel mai costisitor drum din viața mea.

Ajunsă la liceu o văd pe Mia și îi fac semn să vină spre mine, nu știu de ce dar priveam că lumea se uita prea insistent la mine. Sunt sigură că era doar in mintea mea.

-Buna, Abby.
-Buna Mia, mă bucur să te vad.
-Si eu, dar acum hai sa terminam cu discuția și să mergem spre clasa. Imediat o să înceapă ora.

Dau aprobator din cap și îmi măresc pasul pentru a ajunge mai repede.

Intru in clasa ușurată că nu am întârziat, dar spre surprinderea mea toată lumea se uita insistent la mine..urasc asta.

Îl văd și pe Taylor care mă studia din cap până în picioare oprindu-se la ochii mei făcând contact vizual, iar eu desigur rosiind.

O fata de langa el ii da un cot in burta facandu-l să își întoarcă privirea.

Puteam vedea furia din ochii ei. Dar preferam sa o evit și în același timp să evit și contactul vizual.

Intra profesoara de romana și ne saluta cu o voce cam prea plictisita.

-Copii astăzi nu mă simt prea bine..Nu cred că voi face ora. Merg să mă odihnesc.

Colegi mei incep sa zâmbească și să arunce cu lucruri prin clasa.

După ce profesoară iese din clasa, Mia m-a apuc de mana.

-Abby hai sa mergem sa îți prezint ce mai e prin liceu.

Eu dau aprobator din cap și ies din clasa micuță in care acum nu mai exista niciun copil.

Mă plimbam cu Mia pe terenul de sport, examinând tot, pentru a putea observa micile detalii de care aveam nevoie să mă simt în siguranță.

Știu sunt prea obsedata de tot ce mă înconjoară, mai bine spus sunt obsedata că totul sa fie perfect. Fac asta pentru siguranța mea. Doar mă asigur că totul e in regula.

-Abby ești ok?
-Da sunt bine, doar vroiam sa observ mai bine lucrurile din jur.

Îl văd pe Taylor care se îndreaptă spre mine. Mia se îndepărtează de mine fără că eu sa observ. Incep să mă panichez.

-Abby.
-Da?
-Buna vroiam să știu doar daca nu vrei sa te duc acasă?
-Mi mulțumesc mă descurc și singura.

Se uită furios la mine. Nu cred că era obișnuit cu refuzuri mai ales de la fete..nu le spun pe nume.

Mă întorc cu spatele la el și incerc sa caut cu privirea locul în care s-ar dus Mia.

Nu reușesc să îmi dau seama așa că las balta căutarea și mă îndrept spre intrarea liceului pentru a putea să mă pregătesc pentru următoarea ora.

Intru in clasa, nu o văd pe Mia nicăieri. Oare unde o fi?

Îl văd pe Taylor cum pune ochii pe locul de langa mine și își ridică cartea și caietul. Vine spre mine cu pași lenți și relaxați.

Of, doamne ce băiat sâcâitor, dar în același timp super. Stai ce? Ce tocmai naiva ai spus Abby. Nu nu nu nu!!! Nu trebuie sa te indragostesti trebuie sa te concentrezi pe invatat!

-Buna din nou, Abby.

De data asta era mai calm. Îmi zâmbea.

-Buna Taylor. Las capul în jos rusinata.

Profesoara de desen intra și ne saluta. Eu mă ridic și îi răspund la salut.

Ora de desen a trecut repede, iar colegi noștri s-au gândit să chiulească de la ora de istorie a domnului Erik.

Eu nu aveam cum sa refuz nu îmi doream probleme, dar nici să își facă impresie rea un profesor despre mine.

Taylor vine spre mine și intinde mana pentru a mă ajuta. E un gest drăguț din partea lui, iar asta mă fac să par surprinsă.

Ii accept mână și mă ridic din banca. Poate daca fac asta o să mă lase și pe mine.

Ies din liceu cu el în spatele meu. Mă gândeam ce are de gând să fac. I-am spus destul de clar că nu vreau să merg cu mașina lui. Când mai fac 2 pai văd că începe să picure din ce in ce mai tare.
Oftez. Chiar se puteam mai rău?

-Nici măcar acum nu vrei sa mergi acasă cu mine?
-Taylor nu trebuie sa te deranjezi să mă duci acasă, o să găsesc eu ceva.
-Nu stai calma, nu mă deranjezi cu nimic. Haide urca.

Dau din cap aprobator și mă îndrept spre mașina lui. Chiar trebuia să fac asta oare?

-Si unde merge domnișoara?
-Acasa, și murmur un „te rog".

Îmi zâmbește și începe să râdă.

- Nu prostuțo, mă refeream la adresa casei tale.

Îmi apare un zambet, iar el îl observă și zâmbește in continuare. Îmi dau seama că se simțea învingător.
Ii zic adresa și continuăm drumul.

Ajunși în fața casei mele oprește mașina și se uita in ochii mei facandu-ma, iar sa resesc.

Se apropie de mine, simt cum pulsul meu se accelerează iar respirația se îngreunează. Ii simt respirația care mirosea a mentă și tutun. Of chiar mă face să mă topesc. După câteva secundă simt pe gâtul meu rece câteva săruturi calde care ma fac sa cad în plasa lui.

Se mai uită o dată la mine și descuie portiera mea.

-Nu am auzit un mulțumesc.
-Multumesc, murmur rușinată de gestul lui și îmi continui drumul spre ușa casei mele.

Buna, un nou capitol din carte★
Sper sa va placa nu uitați să lăsați o ★.
Capitolul o să fie editat imediat ce găsesc greșelile de scriere.