Just for Love

Capitolul III

-Bianca, dormi cumva la ora mea?

"Oh nu!" mi-am spus

*Rasete pe fundal*

O auzeam pe profa cum urla la mine fiindca atipisem.. Deci, tot ce s-a intamplat cu Adrian era doar un vis.. Stiam eu ca e prea perfect!

Am rosit toata si m-am scuzat cat de politicos am putut pentru ceea ce facusem..

Se pare ca m-am gandit atat de mult la iesirea mea cu Adrian incat, cand am adormit, am visat-o asa cum am vrut eu sa fie..

"Of firar! mai sunt exact 4 ore pana ies"

"Tzzzzzzzz!" clopotelul anunta pauza.

-Hei Bianca! Cum de nu ai venit la primele 2 ore? zise Anca ingrijorata

Anca e cea mai buna prietena a mea.

-Poi.. stii.. Bunica mea era bolnava si.. Am stat cu ea..m-am balbait eu

-Nu pot sa cred ca ma minti, B..

-A. o sa iti explic la.momentul potrivit

-Crezi ca nu te-am vazut cu tipul ala B? Adrian..

-De und..

-Sora mea a fost impreuna cu el. Si-a batut joc de ea in ultimul hal. Un timp era super dragut cu ea si parea baiatul perfect dar dupa un timp o facea in toate felurile si o ameninta ca daca se desparte de el ii face rau ei si familiei ei. A fost si la inchisoare de cateva ori. E un tip ciudat. Si nu ar trebui sa mai ai treaba cu el. O sa iti faca rau. Aici terminase Anca povestea si trase o gura mare de aer ca si cum ar fi zis toata povestea fara sa mai respire.

Chiar m-a pus pe ganduri toata treaba asta.. Chiar era Adrian asa de rau pe cat a spus A., dar nu ar avea de ce sa ma minta Anca daca nu ar fi fost asa. Incepea sa imi fie frica si ma intrebam daca ar trebui sa vorbesc cu Adrian sau sa il las in pace pentru totdeauna.. Orele au trecut mai repede acum ca nu vroiam sa ma mai intalnesc cu Adrian.. Imi era frica de ce ar putea sa imi faca si unde m-ar putea duce..

S-au dus. si restul orelor. M-a luat asa o groaza cand am vazut ca afara ma asteapta nimeni altul decat Adrian..

-Hei Bia. Ce faci scumpo?

-Hei.. Adrian.. Bine.. Unde mergem?

-Vei vedea.

M-a luat de mana si m-a condus pana la masina lui.. Am urcat si Adrian a pornit. Vroiam sa il intreb atatea lucruri si totusi imi era frica sa zic multe.

-Deci.. am inceput eu.. Am auzit cate ceva despre tine..

S-a uitat cu o fata ingrijorata la mine si a spus:

-Speram sa nu afli ca sa nu iti fie teama de mine. E adevarat, am fost in inchisoare, mi-am batut joc de multe fete, am amenintat multe fete, am omorat cateva persoane, dar asta in trecut Bia. Te rog sa ma crezi ca m-am schimbat. Nu mai sunt acelasi.

Ochii lui erau in lacrimi. El mi-a inspirat incredere din prima clipa asa ca.. Il voi crede..

-Te cred Adrian. Dar sa stii ca va trebui sa imi dovedesti ca nu esti acel baiat de care am auzit atat de multe lucruri urate.

-Ma voi stradui sa iti demonstrez asta. Dupa ziua de azi poate vei avea mai multa incredere in mine.

Dupa aceasta discutie nimeni nu a mai scos un cuvant. In masina se auzeau doar versurile unei melodi de la Shakira si Rihanna : "Ohh,ohh, I can't remember to forget you, ohh,ohh, I can't remember I should let you go, but when you look at me, the only memory.. " am inceput sa o feedonez si eu si Adrian a ras.

-Canta! Imi place cum canti! Mi-a zis el si am ras

Am inceput sa o cant mai tare si apoi i-am facut semn sa cante si el cu mine. Masina s-a umplut de muzica. Amandoi eram veseli, cantam si ne distram.

Dintr-o data am auzit o izbitura, si ne-am invartit peste cap si apoi am vazut doar negru in fata ochilor, dar auzeam ce se.intampla in jur, numai ca nu puteam sa ma misc sau sa imi deschid ochii.. Am auzit niste ambulante, era o galagie mare acolo. Ma simteam de parca imiera frica sa imi deschid ochii. Dupa o vreme am simtit ca am fost ridicata si pusa pe o targa si bagata probabil in ambulanta. Am simtit cum imi infige perfuzia in mana si apoi nu am mai simtit nimic. Totul era inca negru, si nu mai auzeam nimic. Credeam ca am murit. Dintr-o data mi-a aparut o lumina alba si il vedeam pe Adrian stand langa mine dar era ca si cum nu ma vedea. Apoi printr-o lovitura puternica, am inceput sa simt din nou. Incetul cu incetul mi-am deschis ochii si vedeam o femeie si un barbat imbracati in uniforme de doctori, stand unul la dreapta unul la stanga mea. M-am ridicat speriata si am vazut ca  eram in spital, doctorii incercand sa ma linisteasca. Am inceput sa intreb unde e Adrian? Ce i s-a intamplat? Daca e bine? Daca e viu?

Doctorii stateau si se uitau la mine. Barbatul cu o fata ingrijorata mi-a zis:

-El.. Nu a supravietuit domnisoara.. Ne pare rau..