Capitolul VI

21 0 0
                                        

Inca ma gandesc daca ce s-a intamplat mai.inainte e adevarat sau doar visez. Sigur visez.. Dar daca.. Ma duc sa ma plimb pana trece o ora ca sa ne intalnim. Parca fiecare secunda e o eternitate acum cand astept sa treaca timpul. Oricum si.aceste ultime 6 luni au trecut cat toata viata mea la un loc. Ma asez pe o banca in fata la Starbucks. Si ma gandesc daca chiar este posibil ca barbatul vietii mele sa fie viu.. Poate ca a trebuit sa se ascunda ca sa ma protejeze, cel putin asa sper eu sa fie.. Am vazut cum un domn cu o palarie ciudata, ochelari dea soare si un palton se aseza langa mine. La inceput m-am speriat dar cand m-am uitat mai bine am vazut aceeasi fata familiara.

-Adrian? am soptit eu

El incuviinta. M-am apropiat si l-am imbratisat. El a zambit. Ma simteam asa bine sa il am din nou aproape.

-Ai de dat niste explicatii. am spus eu cum un ton parental.

-A da. Poi.. in ziua accidentului,incepem de acolo, i-am platit bine pe doctori ca sa iti spuna ca am murit.

Eu aveam o fata confuza.

-De ce? am spus eu la fel de confuza.

-Pentru ca, continua el, am descoperit ca acei "talhari" vechii mei "prieteni" s-au pus din nou pe pozitii ca sa ma atace. Era prea periculos pentru tine. Te iubesc prea mult ca sa te pun in primejdie.

Ultima fraza a lui ma facu sa scap o lacrima pe obrazul meu fin.

-Dar stai linistita ca in fiecare zi te-am vegheat, asa cum sperai tu numai ca de pe pamant. De cate ori ieseai.din casa eram pe urmele tale. Chiar si azi eram aici ca sa te veghez, sa vad ca esti bine. Tu nu trebuia sa ma vezi. Eu trebuia sa te protejez.. dn umbra. Si in acelasi timp sa ma protejez si pe mine.

-Mi-a fost asa dor de tine. Desi tu m-ai vazut in fiecare zi, eu nu te-am vazut de o jumatate de an. Mi-ai lipsit enorm. Simteam ca esti mereu langa.mine. Dar mai.am o intrebare. Cand.eram la.spital am avut un vis in care imi apareai tu, imi spuneai ca nu trebuie sa.ma invinovatesc singura si sa ma linistesc ca.imi vei fi mereu.aproape. Erai tu, sau era capul meu?

-Eram eu. Am apelat la vrajitorie pentru ca tu sa nu te invinovatesti pentru ca tu trebuia sa treci peste.mine, sa ma uiti.

-Inca o intrebare, unde aveai de gand sa ma duci in acea zi?

-Intr-un loc foarte frumos. Aveam de gand.sa mergem cu o barca pe un lac la apus. Ar fi.fost foarte romantic. Intr-un loc cu foarte multe flori.

"Ca in visul meu" m-am gandit si.am zambit. Adrian a zambit si el iar apoi cu o fata grava relua:

-Acum, ne-am intalnit dar eu voi pleca departe de tine.

-De ce? fata mea exprima o.expresie plina de tristete si.confuzie.

-Noi doi nu putem sa ne mai intalnim, tu nu intelegi ce.periculosi sunt acei oameni. Te pot omori Bianca, iar eu nu pot permite asta. Voi pleca departe de aici. Ei nu trebuie sa ne vada impreuna pentru ca.altfel te vor lua pe tine ca sa ma atraga la.ei.

El se ridica. O lacrima se prelinse pe obrazul meu. M-am uitat in ochii lui iar acestia.exprimau o tristete profunda. Ma saruta pe obraz drept "Ramas bun!" si cu asta l-am vazut indepartandu-se incet.

-Adrian, stai!

-Ce este?

- Te iubesc! spun cu o tristete in glas

-Si eu mult.de tot! spuse, zambeste si se indeparteaza usor.

Am izbucnit in plans gandindu-ma ca l-am pierdut a doua oara. Dar el stie mai bine. Si daca el considera ca as fi in pericol alaturi.de el, ii respect decizia. Lacrimile imi curgeau pe fata ca un rau iar fiecare om ce trecea pe acolo se uita la.mine cu o.privire compatimiroare.
uite ca am postat si.aici intr-o singura ora. Ma enerveaza.ca am o tastatura noua la telefonul asta bleg si uneori cand vreau sa pun spatiu pun punct.. Woai! Ce ma enerveaza. Va pup. Noapte buna! :*

Just for LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum