Just for Love

Capitolul II

Orele treceau foarte greu din cauza ca eu asteptam cu nerabdare sa vad unde are de gand sa ma duca Adrian. Dupa multa plictiseala orele s-au terrminat si am iesit afara.

Asteptam sa vina Adrian in orice moment, dar el nu mai aparea de nicaieri. Am mai stat o vreme si vazand ca nu mai vine, am vrut sa ma duc acasa, dar am auzit un zgomot pe strada si speram ca e el. Cand m-am uitat mai bine, pe strada era o trasura alba, impodobita cu niste ghirlande de flori roz deschis, si trei cai albi, frumosi. Nu stiam ce sa fac, sa rad sau sa plang cand l-am vazut pe Adrian coborandu-se din trasura si venind spre mine.

-Haide. Esti ok? m-a intrebat el cu ingrijorare.

Am dat din cap in semn ca da, pentru ca nu mai aveam nici voce si nici cuvinte ca sa exprim bucuria din inima mea. Am urcat cu grija si am asteptat nerabdatoare locul unde vom merge.

Pe parcursul acestui drum nici unul dintre noi n-a scos o vorba, in schimb il mai vedeam ca se uita cu coada ochiului la mine, probabil ca sa vada daca sunt fericita sau nu.

Intr-un final Adrian mi-a zis sa imi inchid ochii si sa nu ma uit. M-am dat jos din trasura si am inaintat indrumata de el. Simteam un parfum de flori, dar nu imi dadeam seama unde sunt. Adrian mi-a soptit la ureche ca pot deschide ochi iar cand i-am deschis credeam ca visez. In fata mea vedeam o masa rotunda, alba.. Un lac mare si cristalin in fata ei si o barca aranjata cu petale de trandafir inauntru si niste pernute mici asezate ici si colo in barca. Era totul mult prea frumos ca sa fie adevarat.

M-am asezat la masa si am vazut un om apropiindu-se de noi cu o tava mare, ca cea de la Adrian de acasa, plina de aperitiv.

-Deci, Bianca, incepu el, iti place?

-Tu glumesti?! E nemaipomenit! Ciupeste-ma ca sa nu cred ca e un vis! Totul e mult prea frumos pregatit. Pe scurt, totul e perfect.

-Cat ma bucur ca iti place! M-am straduit chiar foarte mult ca totul sa fie bine.

Poate ca era el chipes si foarte atent si grijuliu, dar nu imi placea de el mai mult decat ca de un prieten foarte bun.

Cred ca mi-a citit gandurile pentru ca atunci a spus:

-Uite Bianca, cred ca ti-ai dat seama ca eu te plac chiar foarte mult. As vrea sa ne cunoastem mai bine.. Poate in viitor...

Si se opri, lasa loc de interpretari..

I-am zambit stangaci si nu am mai zis nimic. In schimb el continua:

-Daca tu nu simti nimic pentru mine.. Ar trebui sa imi spui ca sa nu imi fac sperante degeaba.

-Uite Adrian, nu e problema ca nj te plac,problema e ca inca nu ne prea cunoastem. Sunt de acord ca ar trebui sa ne cunoastem mai bine..

Mi-a zambit si l-am abservat pe chelner cum se apropie cu felul II. "Am scapat." mi-am zis.

Hei. Sper sa va placa in continuare.Stiu ca e scurt dar sunt foarte obosita, e ora 23:43, si chiar am vrut sa postez fiindca azi mi-au venit cateva idei si nu am vrut sa le pierd. :) Good Night! Va pupacesc! :**