Lyra Dumbledore - The Slytherin Pride //D.M//

Lyra Dumbledore-The Slytherin Pride-Capitolul 3 - Malfoy. Draco Malfoy.

Lyra se ridică de pe scaun, cu privirea in Ceață. Slytherin ? Era oare adevărat ? Era un Slytherin ? Cum rămânea cu toate dorințele ei de a fi un Griffindor ? Visul ei de a fi parte a casei roși, totul, era spulberat ?

Nimerise in casa celor cu inima veninoasă ? In casa șerpilor ?

Nimeni nu mai scotea un sunet.

Fata se întorse spre profesori, doar ca sa il vadă pe bunicul ei stand cu gura deschisă si o grimasă bătătoare la ochi, dezamăgirea citindu-se in ochii lui.

Însă liniștea dură o secundă, căci imediat după, masa Verde începu să chiuie si sa aplaude, plini de bucurie.
Era o onoare pentru ei.

Draco Malfoy își simți inima galopând la auzul veștii- era nespus de fericit- încât uitase sa mai aplaude.

Lyrissya- un nume superb, unic- își făcu loc spre masa lor, așezându-se in capăt de tot, cu ochii în lacrimi.

Fata nici nu acordă atenție privirilor pline de afecțiune si curiozitate cand Dumbledore anunță motivul pentru care fata era în anul doi.

Draco o privi zambind, uimit de ce auzise, însă era un Malfoy si trebuia să își ascundă emoțiile.

Sau cel puțin, pentru un timp.

****

Lyra se Ridică de pe scaun când Dumbledore anunță sfârșitul ceremoniei, iar ea fu printre primii care se ridicară, știind ca dacă stătea, bunicul ei va vrea sa vorbească cu ea.
Si nu era in stare sa dea ochii cu el.

Draco Malfoy o privi curios, iar ea se opri când il văzu.
Însă niciunul nu spuseră nimic, ci își continuară drumul, mergând cot la cot.

Când ajunseră in fata portretului lui Salazar, Malfoy se opri.
- Trebuie să așteptam, nu știm parola si....

- #Brocoli Putreziti, spuse Lyra, iar tabloul se mișcă.

Draco o privi curios.

- Cum...

- Sunt nepoata lui Albus Dumbledore. Directorul. Stiu toate parolele pe anul ăsta, Blondule.

Draco zâmbi.
- Malfoy. Draco Malfoy, zise el, întinzând mâna.

Fata o privi o secundă, apoi îl prinse jucăuș de mână.

- Dumbledore. Lyrissya Dumbledore.

Draco îi privi ochii de un albastru Lazuri, în timp ce se țineau de mână.

- Păi, Draco, cred că....Voi merge la culcare.

Fata se întoarse pe călcâie, doar ca să dea nas în nas cu Severus Snape.

- Domnule Snape, zise ea, îndreptandu-si spatele.

Bărbatul îi zâmbi, apoi îi înmână un pergament.

- Orarul, domnișoară Dumbledore.

Lyra îl privi curioasă.

- Mulțumesc, domnule profesor.

Snape o Privi curios.

- Lyra, s-a întâmplat ceva ? Zise el, aplecându-se în genunchi, si dându-i o șuviță de după ureche.

Fata își scutură capul, însă ochii ei se umplură cu lacrimi.

- L-am dezamăgit, Sev. L-am dezamăgit pe bunicul meu. Am văzut-o în ochii lui. Nu voia ca eu să ajung la Hogwarts, mereu îmi spunea că această scoală ascunde secrete si mistere în care nu vrea să mă amestec. Spunea că sunt lucruri pe care încă nu trebuie să la stiu. I-am promis câ voi avea grijă, ca voi fi la cercetași si mă voi împrieteni cu Harry Potter, despre care el mi-a povestit asa de mult. Mereu îl lăuda. Mereu îi lăuda pe Cercetași. Asa că mi-am propus să fiu unul. I-am promis că voi fii unul. Însă mereu am știut că nu sunt un cercetas. Mereu am știut că aparțin acestei case, si nu știam de ce. Nu stiu ce mă leagă de ea, însă pălăria a râs când am zis ca vreau să fiu un Griffindor sau un Hufflepuff. A zis că am spirit de Ravenclaw, însă ca sunt 100% un Slytherin.
Si...si...când m-am întors, bunicul era...nu suparat, ci dezamăgit. De parcă știa ca voi fi sortată la Slytherin, însă spera că nu se va întâmpla asta.

Draco, făcu un pas spre ea, gata să o i-a în brațe, însă Snape îi aruncă o privire care îl anunță ca trebuia să plece. Asă că plecă, mai mult forțat, privind-o în continu pe blonda cu păr de aur.

Snape în mângâie părul.

- Uite ce e, Ly, uneori nu totul este cum ne așteptăm. Bunicul tău știa că vei fi un Slytherin, asa cum toti profesorii o știau

- Dar de....

- Vei afla intr-o zi. Acum, tot ce trebuie tu să faci este să lasi ca lucrurile să meargă de la sine.
Ok ?

Bărbatul se ridică.

- Dormitorul tău e la stânga tabloului lui Merlin, camera a doua.

Fata se ridică, si își șterse lacrimile.

Însă cand fu gata să intre, Snape se întoarse având ochii plini de regrete.

- Știi, Ly, porecla ta e exact ca cea pe care obișnuiam să i-o zic unei prietene foarte dragi. O chema Lily.

Fata își miji ochii, apoi își trosni degetele.

- Ce s-a întâmplat cu ea ?

Snape oftă, apoi își scutură praful imaginar de pe mantie.

- E moartă.

Si cu asta, Snape plecă, lăsând-o pe micuța fată singură în intunericul ce cuprinse coridorul.

- Ly....zise ea, apoi intră în tablou.