Viața Schimbată || F. F. Diabolik Lovers ||

Din nou acasă

*Stella*
Stau la balconul turnului meu , din nou închisă... din nou captivă acestui coşmar . Simt cum cineva ma cuprinde cu brațele pe la spate. Era chiar arogantul meu ... Yuma . Îmi sopteste ceva ce nu înțeleg după care îmi sărută gâtul. Nici nu mă gândeam să îl opresc. Mă întorc cu fața la el şi încerc să îl sărut....

Brusc îmi dau seama că totul e doar un vis ... un vis tâmpit . Tot ce văd în fața ochilor este doar un peisaj negru intens . Durerea îmi cuprinde tot corpul . Corpul meu e mai plin de răni ca niciodată. Tot ce îmi amintesc este faptul că Tsukinami ne-au torturat din cauza încăpățânării mele fară margini . Sunt legată de podeaua rece cu nişte lanțuri mari şi ruginite care nu mă lasă să mă mişc . De parcă aş putea să mă mişc ... corpul mă doare atât de rău încât e greu şi să respir .
Iris e lângă mine . Nu trebuie să o văd ca să ştiu că e aici. Aud nişte zgomote slabe de sus . Care încep să se accentueze din ce în ce mai tare . Nu pot sesiza ce se întâmplă. Nu pot face nimic . Absolut nimic. Pur şi simplu nu pot face nimic ... vreau să țip de durere ,să mă zvârcolesc în sângele care se scurge din toate parțile corpului meu . Sau măcar să pot striga după ajutor . Doar un mic strigăt neajutorat şi stins ... cât de mic , doar să ştiu că cineva , undeva , poate mă aude . Dar asta e la fel de imposibil.
Tot ce pot face este să aştept în tăcere şi să sper că eu şi Iris vom fi bine ...
Ultimul lucru pe care îl aud este uşa trantindu-se de perete ,înainte să mă pierd de tot .

* Yuma *
Sunt din ce în ce mai agitat . Eu şi Shu le căutăm pe fete de ceva timp prin conacul ăsta. Ceilalți duc o luptă strânsă cu frații Tsukinami şi haita lor de javre care ne aşteptau la intrare . Nu ştiu cum dar ei au fost cu doi paşi înaintea noastră. Pur şi simplu ai ştiut că vom veni şi că vom încerca să le salvăm pe Iris si pe Stella . Cel mai frică îmi e de faptul că ele s-ar putea să nu fie aici . Dacă într-adevăr nu sunt aici ? Dacă ele sunt ținute închide undeva în celălalt capăt al pădurii sau dacă sunt moarte ?! Nici nu vreau să mă gândesc la asta . Eu fără Iris mor şi pe Stella am pierdut-o o dată , nu o pierd şi a doua oară.
- Am cautat peste tot , mai puțin ... spune Shu cu o oarecare frică în glas.
- La subsol . îi continui eu propoziția.
Am coborât un subsol . Mergem pe un coridor întunecat şi ajungem în fața unei uşi negre cu urme de sânge uscat pe ea . Mă opresc înainte să pun mâna pe clanță .
- Yuma , haide ! Deschide tâmpita aia de uşă . Fetele s-ar putea să fie acolo .
Îmi e frică . Îmi e frică de ce aş putea vedea acolo . Vreau ca Iris si Stella sa fie acolo dar chiar mi-e frică de starea în care s-ar afla .

Shu ma dă la oparte şi intră hotărât pe uşă . Eu îl urmez si apăs întrerupătorul. Ce văd în fața ochilor mă lasă complet paralizat .
Bă fraiere ! Nu mai sta că mutu' în tocul uşii şi du-te la ele !
Iris şi Stella chiar erau acolo ! Doar că inconştiente. Într-o baltă de sânge, pline de răni care da , sângerau. Nu ştiu dacă să mă bucur pentru ca am la dispoziție o grămadă de sânge sau să plâng pentru că fetele ar putea fi moarte . Doamne dumnezeule ! Ce vorbesc ! Mă duc într-un suflet şi pic în genunchi lângă Stella .
Îi ating uşor obrazul . Are pielea rece ... dar e în viața ... rasuflu uşurat şi îi analizez corpul timp de câteva clipe . Era legată de podea cu lanțuri grele. La naiba ! Shin şi Carla se pot considera morți ! Nu doar că mi-au rănit sora dar au ranit-o şi pe cea de care sunt îndrăgostit . Stella , micuța mea ...
Niii mă la el : micuța mea ! Ea nici măcar nu ştie că o iubeşti şi e deodată micuța ta !
Conştiintă tâmpită! Nu vrei să taci odată! Si ce naiba sa fac acum ! Stella e în stare gravă şi ție îți arde de prostiile tale !

Bun , acum că deloc draga mea conştiința a tacut , trebuie să mă gândesc cum desfac lanțurile astea blestemate ...

* Stella *
Din nou mă trezesc oarecum ... dar la fel , în aceeaşi stare ... fără să pot vedea sau simți nimic alteva decât durere . Dar ... ceva e ciudat . Simt că cineva mă duce în brațe ... o atingere caldă care îmi dă mii de fiori .
O voce care îmi spune pe nume , o voce cunoscută şi dragă pe care aş vrea să o aud toată viața mea , vocea lui Yuma ... abia acum realizez cât de mult țin la el . Că în permanență m-am gândit doar la el . La cât de dor mi-a fost de ochii lui sângerii care mă priveau mereu cu o oarecare lucire , de momentele în care mă certam cu el sau de acea noapte în care ne-am plimbat prin gradină şi ne-am împrietenit şi acele momente în care simțeam ca îi pot spune orice şi ca el e cel mai aproape de mine . Si acum pot recunoaşte , clar si sigur , îl iubesc .
Iubirea este un sentiment tare ciudat , şi totodată sentimentul pe care îl am când mă gândesc la el .