Trăiesc într-o lume în care spreranța nu e o obțiune , încrederea e inexistentă şi iubirea imposibilă
Stella si Iris, doua prietene din copilarie, sunt despartite de mici dar se regasesc dupa 11 ani.
Cititi si aflati!!!
Știi acel moment când îți dai seama ca totul s-a terminat? Când te simți ciudat. Nici bine, nici rău, dar nici nu poți dormi noaptea sau sta treaz când ceilalți au nevoie? Asta a fost cea mai mare lecție a mea de viață. Când mi-am dat seama ca cea mai mică greșeală, poate duce spre sfârșit. Atunci nu mi-am dat seama... Am realizat asta abia după ce a fost prea târziu. Ma simt cumva eliberată dar în același timp ca un leu în cușcă. Vezi tu, eu niciodată nu am crezut ca va fi mai bine. Nu ma încred în speranță atunci când știu ca ea nu există. Niciodată nu am spus ca timpul va vindeca tot. Pentru ca e cea mai idioata minciună posibilă. Ma simt de parcă nu am voie sa plâng, pentru ca totul a fost din vina mea și nu am voie nici sa visez ca într-o zi totul va fi bine , pentru ca știu ca nu va fi. Uneori viața e a naibii de nedreaptă. Pentru ca eu ar fi trebuit sa fiu acolo, nu ea. Ea nu merita asta! Si totuși a ales sa ne apere pe noi chiar dacă asta însemna ca va plăti cu propria viață. Ea a fost... Lecția mea de viață. Lecția tuturor de viață. Ea mereu a vrut sa ne facă fericiți, ne-a arătat ca oricât de greu îți este și ca oricât de urâtă e furtuna din sufletul tău, într-o zi tot va ieși soarele. Cu toții am rănit-o, dar ea tot ne-a iubit ca pe o familie. Mereu ne spunea ca atunci când visezi și îți dorești, poți realiza orice. Era prietena perfectă, o soră perfectă, iubita perfectă... Dar asta nu a fost posibil.
Am oftat în timp ce o lacrimă mi se prelinge pe obraz și am apăsat încet clanța camerei ei. Nimeni nu a intrat aici de un an si se depuse praful peste tot. În baie încă mai erau acele cioburi, cu urme de sânge uscate. M-am așezat pe scaunul de lângă birou și am deschis sertarul unde era caietul ei cu desene. L-am luat și am început sa îl răsfoiesc. Toate desenele astea... Sunt povestea ei. Ea își desena viața. Am văzut desene cu noi toți, până si cu Syera. Desene cu viața ei din turn, când ne-a întalnit, când eram copii, când începuse sa își stăpânească puterile... Dar ultimul desen îmi atrase atenția. Era pus la urmă, foaia fiind ruptă din caiet.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am întors foaia si am văzut ca pe spatele ei scria ceva.
" Dacă citești asta, gândește-te ca nu trebuie sa ma vezi ca sa știi ca sunt lângă tine. Doar nu ai crezut ca te las în momentul asta. Poate va e dor de mine, poate va e greu, poate simți ca ți se rupe sufletul în două... Dar am cedat. Știi, la un moment dat fiecare cedează. Si dacă cedezi nu înseamnă ca ești slab, ci ca ai fost puternic prea mult timp. Tot ce trebuie sa știi e că
Am fost, sunt și mereu voi fi lângă voi "
Și gata cu cartea asta ! Mda... Final anost... Conținut cringe... De acum voi scrie cărți doar pentru mine. Si țin sa menționez din nou ca la această carte am lucrat eu și Cezarica . Byeeee
