SEDUCȚIE I (FINALIZAT)

-27-

      Grozav. Stau singură în biroul meu de mai bine de o oră, îmi verific din nou telefonul, nici un mesaj de la Patrick, sau de la David. Încerc să mă concentrez asuprea sarcinii pe care am primit-o de la șeful meu, având în vedere situația în care mă aflu, consideră că cel mai sigur este să fac muncă de birou, ceea ce nu îmi displace, acum pot să mă gândesc la o campanie publicitară pentru lărgirea portofoliului ed clienți, îmi place și sunt bună, iar ideile o să-mi vină... totuși este mai greu să ai idei de promovare a companiei aflându-mă mereu stresată. Privesc din nou spre holul gol, aș vrea să vină David, prezența lui îmi face bine, îmi dau repede la o parte dosarul cu pliante mai vechi pe care le studiam, și iau telefonul mobil. Nu pot să aștept ca David să îmi rezolve problemele de unul singur, asta este datoria mea, mie îmi corespunde să îmi pun ordine în viață. Formez din memorie numărul de telefon...

- Bună, vocea cunoscută a lui Eliajh îmi răsună în timpane,vorbea calm, așa cum obișnuia să vorbească când era la muncă, când era în cabinetul său.

- Eliajh...

- Speram că o să mă suni, nu pot să cred că o faci așa de repede.

- Am o problemă.. spun încet, consider că e în avantajul meu să îl las să creadă ce vrea el, să îl las să văd dacă pot să îmi dau seama dacă el este cel care mă urmărește. Ceea ce este puțin probabil, ținând cont că el m-a părăsit. Dacă nu este el, atunci înseamnă că pot să îl șterg de pe listă....o listă pe care șeful meu ține să o fac.

- Ascult. 

Doar atât, nici o urmă de preocupare în glasul lui, nici o emoție, se pare că este același bărbat pe care îl știu. Nu îmi vine să cred că am fost la un pas să mă căsătoresc cu el? Ce dracu a fost în mintea mea?

- Am putea să ne vedem?

- Eh...așa mai vi pe  acasă! 

- Este ceva serios Eliajh.

- Serios este al doilea meu nume, adaugă cu un ușor umor sarcastic.

- Am simțit pe pielea mea cât ești de serios...deci?

Câtva secunde nu spune nimic, nu pot să nu fac o comparație între el și David...

- Unde ?

- La restaurant, ca de obicei, cât de repede poți.

- Obiceiurile mor greu... spune  făcând aluzie la mine și la faptul că în ultimii trei ani îmi iau masa de prânz acolo cu regularitate. O să fiu acolo în o jumătate de oră, ști că nu îmi place să aștept.

- Știu... voi fi acolo.

Nu mai spun nimic, închid telefonul și îl pun pe birou rămânând cu privirea ațintită la ecran. Nu cred că el este cel care face aceste glume de prost gust....dar mă cunoaște, știe tot despre mine, despre trecutul meu, și chiar dacă m-a rănit în modul în care a făcut-o știu că ar putea să mă ajute, să mă facă să suspectez pe cineva. Nu îmi pasă de el, nu mai simt nimic când mă gândesc la el, acel gol care l-a lăsat când aplecat a fost umplut, și nu doare, nu mă mai doare. Acum îmi doresc să pot face ca relația mea cu David să funcționeze, deșii este foarte greu să fac asta când el vrea să controleze tot. 

Încă nu m-a sunat, după ce am mai discutat despre propunerea sa de a mă muta la el, și am subliniat că nu este necesar, că o întărire a securității apartamentului va fi de ajuns, a plecat cu Trevor și Patrick la etajul unde el are biroul și a specificat foarte clar că dorește să nu ies din agenție. 

Ce idee! De când ascult eu ordinele de la cineva!  

Nu pot să îmi întrerup rutina din cauza nimănui, nu vreau ca să înceapă din nou coșmarurile, nu vreau să îmi fie din nou frică să mă duc la somn, sau să fac dragoste.  În minte îmi vine imediat imaginea lui David, când l-am văzut pe fotoliul din apartamentul său cu doar o pereche de pantaloni de pijama albi, cu pieptul său gol și superb, cu mușchii aceia atât de bine reliefați...nu vreau să îmi fie frică. Nu de el!