SEDUCȚIE I (FINALIZAT)

-25-

     Mă simt ca și după un duș rece, starea de excitație care a trezit-o în mine a dispărut complet. Rămân complet stupefiată, nu am înțeles nimic din ceea ce tocmai s-a întâmplat. Rămân cu ochii ațintiți asupra liftului și implicit asupra lui David care stă încă cu spatele spre mine sprijinindu-se de marginea liftului. Înghit în sec, deschid gura să spun ceva dar îmi dau seama că nu știu ce...ce aș putea spune? Îmi revine​ în minte imaginea tipei, uimirea cu care l-a privit pe David, de parcă ar avea vreun drept asupra lui.

Dau să mă întorc spre scări, în acel moment mă prinde de braț.
- Te rog nu pleca. Nu din cauza ei.
Ridic ochii și îi întâlnesc pe ai lui. Nu mai are în privire aceea siguranță, acel foc care ardea acum câteva minute, este trestie, speriat aș spune eu. De ce? De ce ar fi speriat? Poate din cauza celor spuse de Alison...
- Despre ce a fost vorba...? Spun în timp ce arat cu mâna spre lift. AM nevoie să îmi spună ceva....să îmi de-a un motiv să stau. Vreau să îl cred, să pot să îmi depășesc teama care începe să se instaleze treptat în inima mea.
- O să vorbim despre asta...dar nu acum...te rog
Se apropie de mine și​  îmi ia fața în​ palmele sale, își trece ușor buzele peste ale mele, atât de puțin încât abia le simt, îi simt respirația sacadată, cred că îi este extrem de greu să se controleze, să își stăpânească nervii pe care venirea neașteptată a tipei, i-au scos la suprafață.

- David...am nevoie de răspunsuri din partea ta. Ști tot...ști despre mine lucruri pe care nu am avut curajul să le  spun nimănui, te rog.... Îl privesc în ochi, nu aș vrea să crezi că fac asta cu oricine...nu obișnuiesc să las pe nimeni să se apropie de mine...să ajungă la sufletul meu...pe nimeni.

- Știu...la naiba.... Crezi că nu știu?

Expiră profund și își închide o clipă ochii. Îmi ia din nou fața în mâini și își lipsește fruntea de a mea clătinându-și ușor capul.

- Ava...nu încă...nu pot încă. Este greu pentru tine, iubito crede-mă că te înțeleg. Dar te rog să faci  un efort pentru a mă înțelege și tu pe mine. 

Buzele lui umede le ating ușor pe ale mele, fiori reci îmi străbat tot corpul. Acest străin, acest om despre care nu știu aproape nimic reușește să comande asuprea corpului meu, de parcă ar fi stăpânul meu, de parcă i-aș aparține... Mă atrage  spre el în timp ce își înfășoară brațele în jurul meu, pentru a nu îmi da șansa să scap, să fug. Merge încet cu spatele pentru a ajunge la ușa de la intrare, nu îmi lasă buzele, nu mă lasă de loc să mă gândesc, deschide rapid ușa și mă trage după el în interiorul întunecat.

- Ce reprezintă Alison pentru tine David? știu că întrebarea asta poate că îl incomodează...dar trebuie să știu. Simt că înnebunesc de la incertitudinea asta, să  nu știu nimic.

- Hm... Alison...

Pornește lumina și mă ia de mână, ne îndreptăm încet spre vastul salon al său. Mă așez pe canapeaua de piele care este așezată în centrul încăperii. Mă trage mai aproape de el și se întoarce spre mine astfel încât să mă poată vedea mai bine.

-Alison este o prietenă.

-O prietenă? Îl privesc indecisă de cum să iau răspunsul său.

-Da.

- Pare că este mai mult de atât.... David de ce nu ești sincer?  Cu mine...cu tine însuți?

- Dar sunt...

Un zâmbet ironic îmi scapă.

- Oricum numai sincer nu ești acum. Cine e? Ce reprezintă pentru tine? De ce se comportă de parcă ar avea un drept asuprea ta?