Blowin' Smoke

zece

Pozele erau puternic luminate de lumina ce pătrundea şi în apartament. Era o linişte ciudată, căci ea se odihnea pe podea alături de toate amintirile pe care credea că le îngropase bine de tot undeva unde nici ea nu avea să le mai găsească. Dar nu se gândise bine, căci le descoperise.

"Nenorocit fie acel telefont" şopti în gând, apoi îşi pusă palma dreaptă peste ochi, protejându-i de razele puternice. O atingeau aşa de arzător, încât îşi dorea din nou ploaie, însă dorinţele nu i se îndeplineau mereu. Avusese ghinionul alături de ea încă din primul an de liceu. Chiar şi acum o urmărea. 

Telefonul începu să sune, se ridică leneşă, ridică receptorul şi îşi muşcă buza, întorcându-se cu trupul spre stânga ca să vadă că rufele ude încă nu fuseseră scoase pe sârmă. 

- Da, Denise aici!

- Bună draga mea, cum mai eşti?

Vocea femeii o făcu să îşi rănească buza inferioară din cauza muşcături bruşte. Îşi dusă rapid degetul în locul lezat şi încercă să îşi găsească cuvintele. Se văită din cauza dureri, mama ei o întrebă ce are, dar ea îi răspunsă că totul este perfect, doar că are treabă şi nu poate vorbi. Femeia de la capătul celălalt cu o voce palidă şi răguşită îşi luă rămas bun, iar Denise răsuflă uşurată.

- La naiba !