The Wings Of The Dream /Jeon Jungkook

Capitolul 1

În urmă cu un an...

Eram încă la liceu, trist, dar adevărat, dar partea plină a paharului ar fi, că eram ultimul an. Pe atunci eram o simplă fată, dar plină de vise, eram înebunită de kpop, filme, seriale coreene, de cultura coreeană, în fine, de tot ce ține de Coreea. Într-o zi, două colege de liceu, care şi ele la rândul lor erau înebunite de Coreea mi-au povestit despre o aplicație, unde îţi puteai face prieteni de diferite naționalități şi discuta cu ei față în față, datorită apelurilor video. Unde ele au vorbit cu coreeni, iar mai târziu au legat o mică prietenie. La început nu am crezut în toată "prietenia" acesta, mi s-a părut pur şi simplu o absurditate. Această impresie a durat până când într-o zi ploioasă de duminică, cum sunt majoritatea zilelor de toamnă, mă plictiseam atât de tare încât nici telefonul nu mă mai salva, ceva ironic pentru mine, fiindcă, telefonul era mereu cel mai bun prieten al meu, în sens că nu eram niciodată despărțiți, mă rog, erau şi momente de scurtă durată, doar de scurtă durtă.

Stăteam cuminte şi plictisită pe pat, ascultând muzică clasică, (nu ştiu ce mă apucase, de o dădeam pe muzică clasică) mi-a venit fugitiv în minte, aplicația de care mi-au povestit colegele mele cu două zile în urmă la şcoală, şi gândindu-mă, răzgândindu-mă m-am hotărât să-mi instalez şi eu aplicația dată, care ar fi o treaptă spre atingerea scopului propus (de a comunica cu persoane din Coreea).

Îmi iau în mână cel mai bun prieten ever, şi-mi instalez aplicația, nu ştiu din ce motive dar eram chiar emoționată, poate din motivul că urma să fac cunoştință cu persoane care mai de care?!, dar totuşi intenția mea ar fi fost aceea, de-a vorbi cu coreeni, deja cât de mare mi-ar fi fost norocul.

- L-am instalat *Şoptesc, tremurându-mi vocea...

Deschid aplicația, mă înregistrez, şi după aproximativ două minute, finisez...Venise şi momentul în care trebuia să glisez pe căsuța pe care scria "To start the conversation", îmi iau inima în dinți şi glisez pe căsuță.

- O Doamne O Doamne*tot şopteam într-una, până când...

Până când, sunt întreruptă de imaginea unui băiat, care tocmai se masturba în fața mea... am rămas pentru circa 5 secunde fără suflare şi nemişcată, tot corpul înghețându-mi iar obrajii explodând la cât de roşii se făcuse...După ce mi-am revenit, din "mini şoc" închid cu cea mai mare viteză convorbirea...

-Nu pot să cred, tocmai ce am văzut, OMG!!! Ce-i cu aplicația aceasta?!!! Nu voi putea uita curând ceea ce tocmai s-a întâmplat *țipând prin casă, dar, nu prea tare, pentru a nu speria vecinii, fiindcă na, locuiam la bloc...

După câteva minute, gândindu-mă la cele petrecute, primul gând care îmi trecuse prin minte era să şterg acea aplicație mizeră...
Eram gata s-o şterg, dar un gând m-ă împedicase, acela fiind: poate mi-a mers mie din prima prost, poate următoare convorbire va fi cu mult mai reuşită, decât prima... Stăteam cu telefonul în mână şi mă tot gândeam ce se mai poate întâmpla dacă nu şterg acea aplicație, mă consolam singură şi tot îmi spune-am mie însumi ,că va fi mai bine, că cu siguranță va fi mai bine la următoarea convorbire..

Aproximativ după 5 minute, holbându-mă la acea apliație de pe telefon, luasem decizia dea mai încerca încă o data...

- Mhhh...Poate că chiar o să fie mai bine, poate că chiar o să mă îprietenesc cu cineva...*spuneam toate aceste cuvinte, cu o amărăciune, fiindcă, chiar dacă le spuneam cu voce tare, tot nu puteam sa le şi cred...

- Gata, mai încerc o dată. *zis şi făcut...

De data aceasta nimerisem să vorbesc cu un băiat, un băiat cam de vârsta mea, posibil cu un an mai mare, avea ochii albaştri, părul deschis la culoare căzându-i pe fruntea lată, avea față palidă, dar într-un mod plăcut... îmi şopteşte încet: