Capitolul 3

155 8 0
                                    

Trecuse abea două zile, două zile în care gândul îmi era doar la Coreea. Trecea atât de greu timpul că simțeam cum practic înebunesc şi că nu voi mai apuca ziua cea mare.
Dar reuşisem să trec peste săptămâna "melc",  mă simțeam învingătoare, rezistasem să înving timpul şi răbdarea.

Era ora 02:07 dimineața, eram foarte somnoroasă, dar foarte repede îmi revin aducândum-i aminte pentru ce sunt trează la o aşa oră,  şi încep să țopăi, punând muzica "Big Bang - Bang Bang Bang" la boxe, la un volum destul de tare, uitând că locuiam la bloc. După care începusem să mă pregătesc dar totodată făcând doi paşi de dans din când în când.(cum fară asta).
Peste câteva minute, îşi face şi mama apariția spunându-mi emoționată dar şi puțin iritată să dau muzica mai încet, i-am făcut pe plac strâmbândumă puțin, dar încercam să fiu de acord aproape cu tot ce spune, fiindcă nu o voi mai auzi spunând aceste cuvinte prea curând.

Eram foarte emoționată, sincer aveam şi de ce.
Peste o ora jumate era momentul să-mi i-au rămas bun de la casă şi de la bătrâna pisică Maria pe care o cunosc încă de când eram foarte mică, pentru mine era foarte specială, aşa că atunci când urma s-o i-au în brațe, pentru ami lua într-un fel rămas bun, se iveşte o lacrimă pe obrazul stâng, iar ea simțind umeditate pe capul ei firav, îşi ridică privirea şi mă priveşte cu tristețe deparcă ar fi ştiut că voi lipsi mult timp.

Peste aproximativ 20 de minute ajunseserăm în aeroport, am făcut rapid check-inul...

Veniseră momentul să trec controlul de securitate,  monentul în care trebuia  să-mi iau la revedere de la părinți, momentul în care practic deveneam singură pe cont propriu. Aveam o senzație foarte ciudată, eram emoționantă și aveam o stare dubioasă.Peste 10 minute, minute în care mama tot îmi spunea diverse lucruri, (cum sunt de obicei mamele) o cuprind călduros apoi pe tata și cu pași lenți mă îndrept spre controlul de securitate.Le arunc o ultimă privire părinților și înghit în sec fără să scot vri-un sunet.

Peste aproximativ o oră eram deja în avion, era un avion micuț și destul de lejer.Eram așezată lângă geam, lângă o femeie de vreo 40 de ani care citea dintr-o carte scrisă în Coreeană, ma-u apucat brusc fluturii în stomac după ce văzusem cartea, doar gândul că urma să pun picioarele pe pământ coreean îmi dădea crize de bucurie. Femeia văzuse extazul meu și mă întreabă cu o voce suavă dacă este prima oară când mă duc în Coreea, i-am răspuns ca da,  prezenta interes această femeie așa că o întrebasem diverse chestii de Coreea, după ce-mi spusese că este profesoară de limbă engleză în Coreea. Am vorbit foarte mult cu ea și aflasem lucruri noi.

Peste câteva ore bune de zbor, ajunseserăm oficial în Coreea. Eram foarte  emoționată că urma s-o  cuprind pe min-jee. După debarcare, m-am îndreptat spre controlul de pașapoarte apoi să-mi iau bagajele. Iar după câteva minute mă îndreptasem către ieșire, simțeam cum îmi tremura picioarele de la emoții. 

 Ajunsă la eșire o căutam prin mulțime pe min-jee, dar nu dădeam de ea, până când simnt o mână caldă și firavă pe umărul meu. Mă întorc rapid și o văd pe ea, pe min-jee am rămas pentru câteva secunde făra suflare și eu și ea, iar după ce ne revenisem ne cuprindem puternic. Am început să plângem, să rândem, să țopăim, practic să ne bucurăm că apucasem momentul cel mare de a ne vedea. Am vorbit tot drumul spre casă iar în taxi am stat cuprinse de zici că eram lipite cu lipici permanent.

Peste câteva ore eram deja acasă, era o casă destul de încăpătoare și modestă.

Min-jee deschide ușa, iar în brațele ei se ivește un cațel cu blana cârlionțată și albă, era foarte jucăuș.
Din sufragerie își face prezența și mama ei,  o femeie foarte frumoasă și avea o expresie a feței foarte blândă. Se îndrepta spre noi, iar eu politicos o salut făcând o plecăciune, ințelegeam coreeana mă învățase min-jee, nu pot să spun că la perfecție dar mă descurcam.

The Wings Of The Dream /Jeon JungkookUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum