Midnight Orchestra

Midnight Orchestra {II}

Partea a doua:Allegretto

Pur si simplu orice miscare ma seca se puteri. Mi-am proptit mainile de o parte si de cealalta, impingand apoi cu toata forta pe care o aveam.O oboseala sfasietoare ma cuprinse si m-am lasat moale inapoi in scaun, incepand sa ma hiperventilez.Aplauzele inca mai rasunau,iar publicul era innecat de prezenta orchestrei, nepasator in ceea ce privea lupta mea interioara.

Cortina se prabusi dintr-odata peste scena, lingand-o ca o limba neagra si gigantica. Chiar si odata cazut, materialul tot fremata infiorator, infometat.Incercam din rasputeri sa ma lupt cu senzatia ca cineva imi sfasie muschii la cea mai simpla miscare. Simteam ca orice farama de energie imi este sustrasa din corp, ca pentru a ma forta sa stau aici pana la capat, indiferent de cat de adanci erau ranile din interiorul meu ce apareau cu fiecare secunda, cu fiecare nota.

Ca pentru a ma forta sa imi deschid sufletul.

Respiratia imi iesea ca un suierat.

Imaginatia mea....Totul e doar in imaginatia mea....Doar in imaginatia mea.

Am mai incercat inca o data sa ma ridic si am icnit atunci cand o forta invizibila ma izbi in plin, coplesindu-ma si luandu-mi aerul.Chiar eram blocata aici.

Chiar o luam razna.

-O,Doamne, ce superb este! chitai Mia si daca as fi putut sa ma misc i-as fi tras una.

Un suspin imi scapa printre buze.Aveam sa pierd. Simteam cu o claritate tulburatoare cum aveam sa pierd totul-tot ce insemn, tot ceea ce sunt, niciun gand nu va mai valora nimic si voi deveni o carapace goala, o umbra rece si fara de forma.Inca mai auzeam acordurile.Mi se repetau la nesfarsit in minte, cu insistenta unei voci asemenea celei din mintea unui nebun.

-Cassie, esti OK?Pari cam palida,spuse Kim,aplecandu-se sa se uite la mine.

Mia se uita o data la mine si dupa se incrunta.

-Te simti bine?ma intreba si ea, ca un ecou al cuvintelor de dinainte.

Voiam sa strig sa ma scoata de acolo,dar buzele doar mi-au tremurat patetic atunci cand am incercat sa formez cuvintele.Disperarea incepea sa ma zgarie cu ghearele ei otravite.

-Vrei sa iti dau niste apa?sopti Kim,ingrijorarea radiind din voce.

N-am mai apucat sa zic nimic,chiar daca, cumva, as fi putut scoate pana si cel mai mic sunet. Ochii mi s-au marit de groaza atunci cand cortina a inceput sa se ridice incet, cu o fatalitate pe care o constientizam in adancul meu.Mia sari entuziasmata in scaun.

-Sssh,las-o,ii zise ea lui Kim, cu vocea sugrumata de emotie. E bine.E doar impresionata de specatacol.Uite ca incepe!

M-am uitat spre scena si acolo erau: nemiscati asemenea unor statui, cu instrumentele aflate intr-o apasatoare stare de asteptare. Insa acum vedeam ce erau cu adevarat, iar asta ma ingrozea pana in maduva oaselor. Cele treisprezece siluete imbracate in negru se transformasera din maestri ai sunetului in tortionari. Inima mi-a luat-o la goana atunci cand femeia blonda, care detinea superba vioara alba, si-a ridicat arcusul in aer. Asemenea unei sabii, acesta a stralucit in lumina chioara si mi l-am imaginat patat de sange.

Ca strabatut de un neasteptat curent electric, tot corpul meu a reactionat la prima atingere a corzilor.Stomacul mi-a facut o tumba deranjanta, iar muschii mi s-au incordat,miscarea raspandindu-mi acea senzatie de slabiciune si sfarseala prin fiecare celula pe care o detineam.

Mana blondei se misca cu rapiditate, iar ritmul devenea din ce in ce mai alert.Cand vioara  si-a urlat strigatul de lupta, parand sa opreasca in acel moment orice respiratie, ca la un insemn tacut, celelalte maini s-au ridicat in aer si restul de douasprezece instrumente si-au inceput cantul,rupandu-mi pieptul in mii de bucatele.Mana mi s-a inclestat pe bluza,strangand inutil materialul si simtindu-mi sangele pulsand dureros in degete.