Propuneri Indecente//yaoi//

#24

    A trecut! A trecut destul! Jake si Kail erau complet distruşi. Fraţii lor erau comfuzi. Nu mai voiau sa auda nimic. Nu stiau ce sa faca.

  Coco pov.:

   Kail nu a mai ieşit din camera lui de o saptamana si ceva. Nu a mai vorbit cu nimeni, nu mai mergea la scoala, îi era rău, nu mai mânca. Se crede complet pierdut. Ar trebuii sa merg sa vorbesc cu el.
   Am mers în camera lui. Prin surprindere , uşa era deschisa, Kail statea cu faţa la perete. Se uita la poze cu el şi Jake. L-am auzit suspinând, mi-am dat seama uşor ca plângea. Poate îi era dor de Jake? Ce se întampla cu el? In fine,am intrat in camera lui cu un sandwich dintre preferatele lui si o cana de lapte cu cacao. Mă gândeam că poate îl va face sa se simta mai bine.
    -Ummm....Kaaiil?
    -Cei? *suspin,suspin*
     -Ti-am adus un sandwich si niste lapte cu cacao...Nu vrei?
     -Lasa-l acolo te rog. spuse fara macar sa se întoarca la mine. I-am lasat tăviţa pe birou, apoi m-am dus lânga el. L-am mângâiat pe spate, apoi, i-am spus:
      -Kail! Ce e cu tine?
      -Nimic! huh, huh, lasa-ma singur te rog!
       -Nu, Kail! Se întâmpla ceva cu tine! Uite....ştiu ca îţi e greu.
       -Mi-e dor de ea! Doar ea mă mai iubeşte! Oriunde ar fi!
       -Ştii....a fost si mama mea. Şi mie mi-e dor de ea. Dar nu avem ce face. Trebuie sa rezistam asa.
        -Nuu! Nu mai suport! Mi-e dor de el!
       -Uneori nu pot sa te înţeleg!
       -NUUU!!NIMENI NU MĂ ÎNŢELEGE!! NICI TU, NICI ANDREW, NICI TATA, NU! NIMENI!
  Kail izbucnise într-o criza de nervi!
        -Te rog frumos! Hâ, huh, pleca!
   Am plecat din camera lui Kail. Imediat dupa ce am, plecat, Kail a încuiat uşa. Am rămas acolo! Ascultând la uşă. Se auzeau suspine, urlete, lucruri sparte, aruncate....
   Vreo 10 minute tot asta a fost! Dupa ceva timp, a ieşit din camera. Imediat ce a ieşit din camera, Kail m-a luat în braţe. Nu ştiu exact cum, dar îi puteam simţi tristeţea şi dezamăgirea faţa de viaţa si faţa de absolut orice!
    Aşa nu mai merge!