#40

559 35 7
                                    

    Kail pov.:

  Nu am mai stat mult pe-acolo.După ce am venit noi, antrenamentul era aproape gata. Inca nu imi vine sa cred ce mi s-a intamplat. De ce? De ce numai mie mi se intampla chestiile astea?
     Ai fost cam ciudat dupa ce am plecat de-acolo. Tot drumul spre casă nu am vorbit deloc. Am ajuns la mine acasa. Abea cand ai vazut-o pe Alice ca isi strangea lucrurile ai scos un cuvânt.
      -Plecăm? Ai intrebat plictisit.
      -Da!Dute strangeti lucrurile.
  Ai plecat imediat ce Alice ti-a spus. Reactia ta a fost putin neasteptata. Am venit imediat dupa tine. Am intrat in camera trantind usa doar ca sa te vad cum iti aduni lucrurile.
       -Jake, ce s-a intamplat?
       -Nimic.
       -Esti sigur?
        -Da!
        -Sigur?
        -Da!
        -Minţi?
        -Da!
Ti-ai luat ghiozdanul pe un singur umar, apoi ai plecat din camera trantind usa. Am venit dupa tine, bineinteles. Inainte sa iesi pe usa, te-ai oprit.
         -Te aştept in maşina!
    I-ai spus lui Alice, apoi ai plecat. Eu m-am dus in camera mea si te-am privit pe fereastra. Cand ai iesit din bloc, te-ai oprit. Te-ai oprit ca să iti ştergi obrazul. Ai sters lacrima ce curgea pe el. Mi-as fi dorit eu sa o fac. Ti-ai sters lacrimile si te-ai urcat in masina.
     Mi-a parut rau. Dar stai linistit! Ne vedem maine la şcoala! 

Propuneri Indecente//yaoi//Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum