CARTE IN CURS DE EDITARE..
Viaţa e plină de mistere, catastrofe şi lucruri inexplicabile.... Unele sunt naturale altele inimaginabile. În urma morţii suspecte a părinţilor ei, Lilith începe să îşi pună întrebări cu privire la cauza accidentului. În...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
---------Strict profesionali---------
Nu voiam să merg la școală...nu-i mai vedeam rostul. Dar trebuia să mă comport normal așa că mi-am propus să arăt fabulos... să-i arăt lui Issac ce a pierdut.. Cu ce îi greşisem eu? Cum de a putut să mă rânească atât de profund fără nici o jenă? Nu mai are rost să mă gândesc. Era clar...prea imatur.
Când ochii mătușii mele au zărit rochia mea crem...un surâs i-a apărut în colțul stâng al gurii..
–Ce?
–Nimic.
–Oh...haide tușa..
–Păi,cred ca știu care e scopul rochiei. spune ea privindu-mă cu un zâmbet sugestiv
–Da? o întreb eu curioasă
–Aham....vrei să-i arăți unui bleg ce pierde.
Fac ochii mari la auzul cuvintelor ei.
–Cum de ...?
–Și eu am făcut la fel odată în liceu. Doamne ce dor îmi e de viața aia.
Roşesc.. Mă cunoştea atât de bine.
–Se vede că suntem rude.... De asta te iubesc.
–Oh,și eu te iubesc scumpo.Mai mult decât orice pe lumea asta. spune ea şi ne strângem în braţe
–Stiu. Acum hai să ne grăbim puțin..
–Iar ai bufnița la prima oră?
–Da! spun eu râzând
M-am întâlnit cu Katherine la porțile școlii. Ea şi zâmbetul ei tipic. Acel zâmbet călduros care îţi face ziua mai frumoasă. Decid să nu menţionez nimic legat de petrecere. Nu voiam să îi fac rău. Ea rupe tăcerea :
–Hei sisi, cum ai dorimit?
–Bine, chiar a fost un somn odihnitor. De Kemal ce mai ști?
–Revine de luni la școală, până atunci te-ai pricopsit cu mine. spune ea zâmbind forţat
Era evident că îi simţea lipsa. Nici nu o condamn. Decid să o înveselesc :
–Perfect, ști ce înseamnă asta nu?
–Desigur!! Seara..
–...filmelor!
Ochii îi sclipesc de fericire la auzul cuvintelor. Dacă e ceva ce adorăm mai mult decât aerul pe lumea asta, atunci acel lucru sunt serialele. Urmăream fiecare serial supranatural care îmi pica la îndemână. Mă simţeam atrasă de ele. Simţeam că îmi vorbesc. Nu am înţeles niciodată de ce, până acum.
–La ce serial am ajuns? Vocea lui Katherine îmi întrerupe şirul de gânduri.
–Păi le-am terminat pe ale mele, deci.. cred că urmează Lucifer.
–Super! Oh, trebuie să mergem la clasa dacă vrem să avem seara pentru noi.
–Da, bufnita nu e prea îngăduitoare.
Orele au decurs normal, o altă zi plictisitoare pentru cei de la școală. Mă simțeam nedreptățită, cum putea cineva să hotărască destinul meu? Să-mi nege dreptul de a ști ce s-a întâmplat cu părinții mei?! Numai gândul că voiau să mă omoare pentru că eram diferită mă enerva la culme... Și apoi mai era și Issac, îmi plăcea de el până să aflu de părinții mei. Oare și el făcea parte din planul lor? Au văzut că nu puteau să mă omoare fizic așa că au încercat să-mi zdrobească sufletul? Era si asta o posibilitate.
