Dangel (Volumul 1 - Descoperirea)

Capitolul 2

      --------Între vis si realitate--------

Îmi venea să-mi mușc limba! Dar mi-am promis că aveam să fiu mai rece. Inima mea aparţinea lui Issac, chiar dacă nu-i arătam asta, o simţeam şi era suficient. De când am început liceul mi-am jurat că eu nu-l voi înşela în acelaşi fel ca şi prietena lui, dacă puteam să o numesc aşa.

Nu am înţeles niciodată cum a putut să o ierte şi cel mai ciudat lucru, să se împace cu ea cerându-şi el iertare. Da, el!! Ce vină avea Issac că iubita lui era o curvă. Simt cum toate emoţiile de atunci au erupt din nou la suprafaţă. Fiecare scenă parcă desfăşurându-se în faţa ochilor pentru a mia oară.

Închid ochii şi inspir adânc. Nu era nevoie să derulez acele scene tocmai acum. Am rămas aşa câteva minute. Profesoara era prea preocupată cu prezentarea lui Lucas pentru a obseva schimbarea mea de la normal la roşu la normal.

Oftez, apoi îmi spun. L-am asteptat pe Issac până acum, am îndurat totul. Batjocurile tarfei lui, glumele făcute pe seama mea când m-am oferit să îl ajut să treacă peste ea atunci când la înşelat prima dată, spun prima pentru că au fost mai multe dăţi însă mi-am oferit ajutorul la început şi nu am primit nici un răspuns de la el, ci de la ea. Totul! Am îndurat totul şi nu eram gata să renunţ fără un premiu. Şi singurul premiu pe care îl doream era el!

Nu, nu eram gata să renunţ şi probabil nu voi fi niciodată. O parte din mine încă mai spera că idiotul va realiza într-un final că tot ce am îndurat, fiecare lacrimă suspins şi oftat au fost pentru el. Nu i-am reproşat niciodată, nu l-am învinuit niciodată pe el. Ci pe anturaj, în special pe iubita lui.

Katherine nu ştia cât am suferit, nici nu aveam de gând să îi spun. La urma urmei era vina mea că mă transformasem într-o martiră.

Oare ce putea fii mai..

–Lilith, te superi dacă va sta lângă tine?     vocea profesoarei îmi întrerupe șirul de gânduri

–S.....Sigur ca nu.     spun eu surprinsă

–Ok, data trecuta....

Perfect! Soarta îşi bătea joc de mine! Asta era de-a dreptul cel mai penibil moment din viaţa mea. Nu puteam să fiu rece cu el dacă eram în aceeaşi bancă!

–Salut.   spune el cu acel zâmbet de mai devreme căutându-mi privirea

–De asta râdeai? Ştiai că suntem colegi...? spun eu ridicând o sprânceană

–Îhm.

–Ești ...!
 
–Grozav? Știam.  spune el râzând copios de ispravă

Faţa pe care a avut-o când a rostit acele cuvinte ma făcut să râd în hohote. Ah tuu... A pus totul la cale. Tipic masculin! Ştiam eu! Dar nu l-am urât pentru asta, ba chiar l-am îndrăgit. De când aşteptam eu ca Issac să vină cu o idee asemănătoare. Mereu am vrut o viaţă epică şi se părea că singurul care putea să îmi ofere ce voiam era Lucas.
            
–Domnișoară Lilith ?!
            
–Scuze de deranj....
         
Profesoara de fizică a fost destul de înțelegătoare, lucru care m-a mirat. Dar nu am spus nimic, am așteptat pauza pentru a vorbi mai multe cu Lucas. Dar el a plecat înainte ca eu sa am ocazia să-i spun un cuvânt, părea foarte grăbit. Era ciudat cum biletul a apărut fix atunci când profesoara l-a prezentat..
            
–Hei Katherine, n-ai să crezi ce tocmai am pățit!
            
–Ce?!
            
Am început să îi povestesc tot, de la sărut până la momentul când a plecat din clasă grăbit. Katherine a ascultat totul fără să clipească. Apoi cu un zâmbet foarte larg a spus :
           
–OMG!! Lilith joacă dur, cred că te place.
           
–Oare?
           
–Da! Ai zis că n-a trecut nimeni. E clar, a inventat totul ca să nu-l bănuiești.
          
–Oh, atunci de ce a plecat?!
          
–Asta vei afla cât de curând. Dacă nu afli tu îl interoghez eu.
          
–Sper să aflu... Katherine i-am zis mătușii mele că voi merge cu tine acasă. Este ok?
          
–Desigur. Să mergem!
          
Ziua și-a urmat cursul, am mers împreună cu Katherine la cumpărături, nu mă puteam decide ce să cumpăr fără ea. Era ca şi când aveam designerul meu personal, Katherine şi cumpărăturile.
          
–Bun, am luat aproape tot. Mai avem nevoie de.....
          
–......o pereche de pantofi.
         
Am pomenit de ei amândouă în același timp, lucru care ne-e făcut să bufnim într-un hohot de râs.