Prolog

592 34 8
                                    

In urma cu 10 ani

Autoare POV

-Sunt aici.

-Prinde.

- Hahahaha
- Hahahaha

- Ai văzut asta Lucy? Am reușit. În sfârșit am reușit sa prind mingea.

- Felicitări Axel. Sunt mandru de tine.

-Hihi. *zâmbeste cu toți dinții*

-Axel ai grija...

*Tiiiiiiiiiiiiiiiit* *tiit* *tiit* (srry da nu stiu cu sa imit un claxon)
 

-Aaaaaaaaa......! *tipat de copil speriat*

    *BUF*

-Axel, nu! De ceee? Spune-mi te rog de ce? De ce a trebuit sa fie fix el? urla Lucius in timp ce plangea dupa prietenul sau.
Atunci, tot pamantul a inceput sa se cutremure, acea masina incepand sa zboare. Toti trecatorii se uitau terifiati la Lucius, ce era inconjurat de o aura neagra, in timp ce plangea tinand trupul neinsufletit a lui Axel. Sau cel putin, asa credea el.
 
   (Moama ce cringe o fost secventa asta).

*time skip*

     Buna. eu sunt Lucius. Adevaratul meu tata este Lucifer, iar mama, nu se stie cine este, dar putin imi pasa. Atata timp cat fiinta care mi-a dat viata m-a abandonat, nu imi mai pasa de ea.
      Sunt sigur ca lui Lucifer i-a luat foarte mult timp sa imi gaseasca numele asta.
"Sa sti ca mi-a luat ceva. Hă. Copchil nerespectuos." "Doar am invatat de la cel mai bun " "Se vede ca esti fi-meo" "Vai, multumesc. Esti cel mai tare". " Stiam" "Offf tații astia". " Sa sti ca te aud" "Asta era si ideea".

Trecand peste. In prezent am 17 ani si stau in New York. Am un ditamai conacul pe undeva prin centru. Invat la Western High School, cel mai bun liceu din oras, si cam atat.

Bai, sincer chiar nu imi pasa ca mai am o carte neterminata. Cand am inspiratie scriu, cand nu, nu. Dieși, așadar, in concluzie.... Ete inca o carte.

My friend, My SlaveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum