Eram pe malul râului.
Ascultam muzică simplă pe radiofonul mașini.Eu pe o pătură,cu picioarele pe jumătate dezgolite în apă,Filip..lângă mine.Mă priveam calm,cu dragoste dar vedeam că îl frământă ceva.
Cămașa albă,cu mâneci suflecate îi venea foarte bine iar luciul apei se reflecta în ochii lui oferindu-i o nuanță de verde închis.
Era frumos,lebedele se plimbau agale de-a lungul râului.Mă gândeam ce pot primii mai mult de atât.E tot ce mi-am dorit.Să privesc frumusețea acestei lumi prin ochii minții alături de cea mai scumpă persoană de pe pământ.Acea persoană care atunci când o privești inima îți spune la fiecare 5 secunde "te iubesc ,te iubesc"
Totul pare perfect acum,dar nimeni nu știe ce se poate întâmpla într-un an,sau chiar peste câteva clipe.
Urma să mergem spre seară la mătușa lui în vizită,împreună cu părinții mei și ai lui.O mică reuniune de familie.Mătușa lui,Metina are 8 copii.Toți sunt deosebiți,atât de frumoși.Cel mai mic are doar 2 luni,un băiețel atât de scump cu doi ochii mari și albaștrii.Sper să rămână pentru totdeauna așa.
-Trebuie să mergem.I-am promis mătușii că nu vom întârzia.Ne așteaptă cu toții.
Desprinsă din gânduri,îl privesc cum cu atâta grijă spune orice cuvânt.Acel moment când simți că ai putea sta o viață întreagă lângă el.
Mă ridic,îmi iau balerinii argintii înapoi în picioare și îmi rearanjez rochița albă și comodă de primăvară cusută cu dantelă.Filip strânge totul în timp ce îmi așez părul în bucle,lung și brunet înapoi pe spate și pe umeri.
Filip se o oprește o clipă din ceea ce făcea și mă privește blând:
-Ești atât de frumoasă..!
Cuvintele m-au atins ca o mângâiere pe suflet,mă întorc încet și îl cuprind strâns în brațe.El răspunde la îmbrățișarea mea cu mai multă căldură.
-Te iubesc!îmi spune.
-Te iubesc!
